Cetatea Aradului (Arad)

 citadelă, fortificaţie, cultural heritage / national heritage (en), desenează doar conturul

Cetatea Aradului, una dintre putinele cetati de tip Vauban din Europa este detinuta de Ministerul Apararii. Desi se afla intr-o stare foarte buna si adaposteste, pentru moment, o unitate militara, cetatea poate fi vizitata doar cu ocazia unor "Zile ale portilor deschise", organizate de unitatea militara care isi are cazarma in cetate, Batalionul 191 Infanterie "Colonel Radu Golescu", din cadrul Brigazii 19 Mecanizate Bistrita.

Cetatea Aradului, construita din caramida arsa sub supravegherea arhitectului militar, comandantul Ferdinand Philipp Harsch, in perioada 1763 - 1783, a costat peste 3 milioane de florini.

La ridicarea cetatii au ajutat si cele peste 1500 de familii care locuiau in jur, astfel ca, in cei peste 20 de ani cat a durat, construirea cetatii a rotunjit bucla Muresului, a demolat 168 de case care se aflau pe terenul viitoarei cetati, iar in jurul cetatii au fost sapate santuri de aparare.

Fortificatia stelata hexagonala are, pe o circumferinta de 3180 metri, bastioane de tip cavaler, care alterneaza cu cele detasate, fiind flancate de cate doua redute pentagonale prevazute, si ele, cu guri de tragere pentru artilerie, in total 296 guri de foc.

Pe un nivel inferior, in fata acestui sistem constructiv, se aflau cazematele cu brizura, dintre care cele noua din partea de sud a cetatii, mai vulnerabila, deoarece nu era aparata de apele Muresului, dispuneau de un sant de aparare care putea fi alimentat, la nevoie, cu apa din rau. Toate aceste elemente de fortificatie erau acoperite cu pamant si iarba, care creau o masca eficienta.

Cetatea este compusa din trei corpuri principale ce au avut ca destinatie Corpul comandamentului (Comandanten Gebaude), cu un etaj si o curte interioara si care, pana la 1919 a adapostit si un muzeu al Regimentului 33 Infanterie, Corpul garzii (Hauptwach Gebaude), si manastirea, spital, care include biserica in stil baroc.

Ultimii patru calugari dedicati Sfantului Ioan de Capistrano au locuit in manastire pana in 1861, cand aceasta a devenit in mod exclusiv spital militar.

In cazematele cetatii, folosite pe post de inchisori, au fost inchisi Horea, Closca si Crisan, prizonierii din armata franceza, intre anii 1790 - 1815, revolutionarul pasoptist Eftimie Murgu, in 1849, cei 16 generali, capi ai Revolutiei de la 1848 din Ungaria, ofiteri ai armatei republicane ungare, intre 1849 - 1857, militari turci, luati prizonieri in 1881, in Bosnia - Hertegovina, Gavrilo Princip, asasinul arhiducelui Franz Ferdinand de Habsburg (Sarajevo, 1914), peste 1000 de prizonieri de razboi rusi si sarbi, militari ai armatei austro-ungare, condamnati pentru diferite delicte.