Castrul roman Arutela

 ancient, archaeological site, fortification, Roman Empire, limes (Roman border defence), interesting place

www.youtube.com/watch?v=7YQyr1KKplA

Castrul roman Arutela este un monument istoric, situat între localităţile Păuşa şi Căciulata, în punctul „Poiana Bivolari”, lângă oraşul Călimăneşti, fiind trecut în lista monumentelor istorice din 2004 datând din epoca romană anii 137–138 d.C. Construcţia se găseşte pe malul stâng al Oltului, în vecinătatea Mănăstirii Cozia şi în ambianţa complexului hidroenergetic Turnu.

Datarea s-a făcut pe baza unei inscripţii, descoperită în dublu exemplar în faţa a două din porţile castrului, din care rezultă că acesta a fost construit în vremea împăratului Hadrian, de un detaşament de arcaşi sirieni (Suri Sagittari), în anul 138, din ordinul lui Titus Flavius Constans, procurator şi guvernator militar al Daciei Inferior. Ultima monedă, ca datare, descoperită la Arutela, a fost emisă între anii 220–223 d.C. La Arutela a existat şi o aşezare dacică, care şi-a prelungit existenţa sub stăpânirea romană.

Istoricul săpăturilor

Primele săpături, în punctul „Poiana Bivolari”, s-au făcut de către Ministerul Domeniilor, în anii 1888–1889, pentru captarea apelor termale sulfuroase. S-au descoperit obiecte de metal şi monede romane de la Hadrian, Septimiu Sever, Iulia Doamna şi Caracalla. Între anii 1890–1892, Grigore Tocilescu şi Pamfil Polonic fac săpături parţiale, scoţând la iveală în întregime băile romane şi parţial ruinele castrului. Acesta rămâne cunoscut numai prin materialul epigrafic descoperit aici. Între anii 1897–1902, ruinele castrului Arutela au fost în parte acoperite cu prilejul construcţiei căii ferate Râmnicu Vâlcea – Râul Vadului, în timp ce băile au dispărut în întregime.

În 1967, Muzeul Militar Naţional, mai precis colectivul ştiinţific format din: profesor doctor docent D. Tudor, membru al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice, colonel doctor Cr. M. Vlădescu, E. Palade, doctor Gh. Poenaru–Bordea, L. Popoiu, A. Florea, E. Nicolae , N. Moghior şi V. Ghelmez redeschide şantierul de cercetare până în 1970 şi din nou în 1978, prilej care a permis dezvelirea completă a ruinelor care nu fuseseră distruse la construirea căii ferate.

Pe timpul săpăturilor arheologice s-au descoperit diferite obiecte ca arme, monede, vase şi inscripţii, expuse astăzi la Muzeul Militar din Bucureşti. După terminarea săpăturilor, castrul Arutela a devenit monument istoric trecut în custodia Comitetului judeţean Vâlcea de Cultură şi a Muzeului de istorie din Râmnicu Vâlcea. Între anii 1982–1983, castrul a fost refăcut după proiectul arhitectului Aurel Teodorescu, întocmit pe baza documentaţiei realizate de Cristian Vlădescu, coordonatorul cercetărilor făcute anterior de Muzeul Militar. Lucrările de construcţie au fost executate de C. Panco. S-a reconstituit pentru prima dată în România poarta pretoriană (porta praetoria) cu cele două turnuri care o flanchează.


Caracteristici

Fortificaţia construită din lespezi de piatră are formă pătrată cu laturile de 60 de metri prevăzute cu turnuri semicirculare la colţuri şi turnuri pătrate de o parte şi de alta a porţii pretoriene. Pe celelalte două laturi se văd porţile de serviciu (porta principalis dextra şi porta principalis sinistra). Zidul de incintă a fost ridicat din blocuri mari de piatră de formă dreptunghiulară şi, după caz, lespezi subţiri şi piatră măruntă, nefasonată, prinse cu mortar, pentru a se asigura orizontalitatea.

La partea interioară a zidului de apărare sunt construiţi o serie de pinteni din piatră, care alcătuiau compartimente menite să adăpostească barăci pentru depozite de materiale şi grajduri pentru caii trupei, iar deasupra lor se aşezau bârne de lemn care formau puntea continuă pentru drumul de rond al santinelelor.

În interiorul castrului din dreptul porţii pretoriene porneşte o alee, via praetoria, alcătuită din pavaj de pietre de râu, care se întretaie cu via principalis, în faţa clădirii comandantului (praetorium). În spaţiile rezultate din această intersecţie se distinge o sală de adunare a soldaţilor (collegium militare) cu opt baze rectangulare pe mijloc pentru susţinerea acoperişului. În restul spaţiului liber erau pavilioanele soldaţilor şi un atelier de fierărie pentru nevoile garnizoanei.

La 20 de metri spre răsărit de poarta pretoriană a fost descoperit drumul strategic roman din valea Oltului, lat de şase metri şi pavat cu blocuri mari de piatră. Legionarii din castrul Arutela aveau misiunea de a supraveghea, întreţine şi asigura circulaţia pe acest drum spre Transilvania. Arutela făcea parte, alături de celelalte castre din jurul Masivului Cozia, dintr-o linie de apărare pentru oprirea atacurilor dinspre zona deluroasă de la răsărit. La nord de castru se află „piscul lui Teofil”, pe platoul căruia s-a zidit un turn semicircular, cu latura dreaptă spre est, la 300 de metri înălţime faţă de punctul „Poiana Bivolari”. Acest turn, orientat spre Olt, avea rolul de a supraveghea intrarea în defileu, către Dacia Superior, asigurând totodată şi urmărirea traficului spre Castra Traiana (Dăeşti).

Conform constatărilor şi dovezilor arheologice, în prima jumătate a secolului III, o revărsare neobişnuită a Oltului a distrus latura de vest a castrului, determinând retragerea de aici a garnizoanei romane