Strâmtoarea Tătară

 strâmtoare, contur invizibil

Strâmtoarea Tătară este o strâmtoare în Oceanul Pacific care desparte Insula Sahalin de Asia continentală (Rusia de Sud-Est) și care leagă Marea Ohotsk la nord cu Marea Japoniei, la sud. Are 900 km lungime[necesită citare], 4-20 m adâncime, și 7,3 km lățime la cel mai îngust punct.
Numele de tătari a fost folosit de europeni pentru diverse popoare din interiorul Asiei și Asia de Nord. Deoarece puterea Manciuriei era în creștere în 1644, numele de "tătari" a fost folosit pentru locuitorii din Manciuria (și Mongolia) [1] care au fost cunoscuți pentru europeni ca "tătarii chinezi".[2] În consecință, atunci când La Pérouse a cartografiat strâmtoarea în 1787 el a denumit-o Strâmtoarea Tătară.
În Japonia, strâmtoare este numită după Mamiya Rinzo, care a călătorit prin strâmtoare în 1808 .
Vanino un port important din Strâmtoarea Tătară
Pe hărțile din Rusia, secțiunea cea mai îngustă din strâmtoare (la sud de gura Amurului) se numește "Strâmtoarea Nevelskoy", după amiralul Gennady Nevelskoy, care a explorat zona în 1848. Numele de Strâmtoarea Tătară este rezervat pentru cea mai mare secțiune a strâmtorii, la sud de Strâmtoarea de Nevelskoy.