SC Griro SA- "Intreprinderea de utilaj chimic Grivita Rosie" (1961) (Bucureşti)
Romania /
Bukarest /
Bucharest /
Bucureşti
World
/ Romania
/ Bukarest
/ Bucharest
Maailm / România
fabrică / uzină, producţie, atelier, clădire istorică
Aici s-a tras in muncitori in anul 1933, in timpul grevei muncitorilor feroviari.De aici si numele de rosie,in memoria singelui varsat.
Intreprinderea de utilaj chimic 'Grivita Rosie" a fost infiintata in anul 1961, prin desprinderea de "Intreprinderea mecanica de material rulant IMMR Grivita".
Platformele industriale ale Capitalei s-au transformat, rând pe rând, în mall-uri şi centre comerciale. Ultima fabrică mare din Bucureşti - fosta Griviţa Roşie, azi Griro - este ţinută în viaţă de transporturile agabaritice care se asamblează aici.TOTUL MERGE LA EXPORT
Cele mai mari transporturi agabaritice din România ies de pe poarta fabricii Griro din nordul Capitalei. Ultima piesă, de 250 de tone, a plecat pe mare către o rafinărie din Orientul Mijlociu.
Această fabrică este printre ultimele redute ale industriei grele din Bucureşti. Privatizată acum 10 ani, produce doar 40% faţă de anul 1990. Chiar și așa, exportă în toată lumea.
„Clientul final este o firmă norvegiană. Este un tambur de abur pentru o centrală”, spune Ştefan Iordache, director de marketing la Griro.
„În momentul de faţă, tot ce este aici este destinat exportului”, spune și Radu Bălan, director general al Griro.
Fosta fabrică Griviţa Roşie - prima din România care a primit cel mai înalt certificat de calitate din partea americanilor - a fost vândută în 2004 cu tot cu platforma industrială de 12 hectare. Potenţialul imobiliar al zonei, dar şi piesele pentru rafinarea petrolului i-au făcut pe oamenii de afaceri Dinu Patriciu şi Ovidiu Tender să intre în competiţie. Până la urmă, fabrica a fost cumpărată de oamenii de afaceri Fahti Taher şi Nicolae Badea, cu 1,2 milioane de euro, deşi numai terenul valora la acea vreme de câteva ori mai mult.
Directorul fabricii, acelaşi care a condus și Uzina Vulcan, are propria variantă despre momentul care a reprezentat punctul zero al dezindustrializării ţării: declaraţia lui Petre Roman, care vorbea despre industrie ca despre un morman de fiare vechi. Aşa că nimeni nu a mai investit în retehnologizare.
Industria a avut de pierdut şi pentru faptul că fiecare fabrică a lucrat pe cont propriu. De exemplu, Sidex din Galaţi nu produce nici acum tablă pentru maşinile Dacia sau pentru piese făcute de Griro.
„Nu putem să cumpărăm toată gama pentru că nu o produc”, este explicația celor de la Griro.
În 1990, Griro avea 3000 de angajaţi, iar acum mai lucrează cu 450 de oameni. Chiar şi aşa, fabrica se laudă cu un profit de jumătate de milion de euro.
www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Reportaj/REPORTAJ+Ra...
Intreprinderea de utilaj chimic 'Grivita Rosie" a fost infiintata in anul 1961, prin desprinderea de "Intreprinderea mecanica de material rulant IMMR Grivita".
Platformele industriale ale Capitalei s-au transformat, rând pe rând, în mall-uri şi centre comerciale. Ultima fabrică mare din Bucureşti - fosta Griviţa Roşie, azi Griro - este ţinută în viaţă de transporturile agabaritice care se asamblează aici.TOTUL MERGE LA EXPORT
Cele mai mari transporturi agabaritice din România ies de pe poarta fabricii Griro din nordul Capitalei. Ultima piesă, de 250 de tone, a plecat pe mare către o rafinărie din Orientul Mijlociu.
Această fabrică este printre ultimele redute ale industriei grele din Bucureşti. Privatizată acum 10 ani, produce doar 40% faţă de anul 1990. Chiar și așa, exportă în toată lumea.
„Clientul final este o firmă norvegiană. Este un tambur de abur pentru o centrală”, spune Ştefan Iordache, director de marketing la Griro.
„În momentul de faţă, tot ce este aici este destinat exportului”, spune și Radu Bălan, director general al Griro.
Fosta fabrică Griviţa Roşie - prima din România care a primit cel mai înalt certificat de calitate din partea americanilor - a fost vândută în 2004 cu tot cu platforma industrială de 12 hectare. Potenţialul imobiliar al zonei, dar şi piesele pentru rafinarea petrolului i-au făcut pe oamenii de afaceri Dinu Patriciu şi Ovidiu Tender să intre în competiţie. Până la urmă, fabrica a fost cumpărată de oamenii de afaceri Fahti Taher şi Nicolae Badea, cu 1,2 milioane de euro, deşi numai terenul valora la acea vreme de câteva ori mai mult.
Directorul fabricii, acelaşi care a condus și Uzina Vulcan, are propria variantă despre momentul care a reprezentat punctul zero al dezindustrializării ţării: declaraţia lui Petre Roman, care vorbea despre industrie ca despre un morman de fiare vechi. Aşa că nimeni nu a mai investit în retehnologizare.
Industria a avut de pierdut şi pentru faptul că fiecare fabrică a lucrat pe cont propriu. De exemplu, Sidex din Galaţi nu produce nici acum tablă pentru maşinile Dacia sau pentru piese făcute de Griro.
„Nu putem să cumpărăm toată gama pentru că nu o produc”, este explicația celor de la Griro.
În 1990, Griro avea 3000 de angajaţi, iar acum mai lucrează cu 450 de oameni. Chiar şi aşa, fabrica se laudă cu un profit de jumătate de milion de euro.
www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Reportaj/REPORTAJ+Ra...
Oraşe în apropiere:
Coordonate: 44°27'44"N 26°3'9"E
- Grantmetal 1.4 km
- Fosta Semanatoarea 2.1 km
- Terenul fostei ROCAR 7.4 km
- Fostele Uzine Malaxa 10 km
- Hale industriale 10 km
- Fosta fabrica de placi prefabricate din beton armat 11 km
- C.E.T. Progresu(1963) 11 km
- Arteca Jilava 13 km
- DOOSAN IMGB 13 km
- VULCAN S.A. 13 km
- SNTFC- CFR-Calatori- revizia de vagoane Bucuresti-Grivita 0.4 km
- Parcelarea Steaua - C.F.R. (1912/1913 - 1938) 0.8 km
- Cartierul "Giuleşti" 0.8 km
- Cartierul "Griviţa"- "1 Mai" 0.8 km
- Mahalaua Cuțaridei 0.9 km
- Cartierul "Crângaşi" 1.1 km
- Cartierul "Regie" 1.7 km
- Lacul Morii 2.2 km
- Sector 6 3.7 km
- Cartierul "Militari" 4.2 km
Comentarii