Salina Târgu Ocna (baza sondelor, staţia de captare şi pompare)

 fabrică / uzină, industrie minieră

 Încarcă o fotografie

Activitatea actuală de exploatare a sării la Tg. Ocna se desfăşoară în două câmpuri miniere:
o Mina Trotuş – sare gemă o Gura Slănic – sare prin dizolvare cinetică, cu ajutorul sondelor Extracţia sării geme se desfăşoară în mina Trotuş, situată la sud de minele vechi în formă de clopot. Exploatarea se face descendent în etaje, prin metoda camerelor mici cu pilieri pătraţi, cu planşeu de siguranţă între etaje. Operaţiunile de exploatare se referă la havare (havare= operaţia de săpare cu haveza a unor făgaşe într-un zăcământ în curs de exploatare pentru a uşura desprinderea materialului din masiv), perforarea găurilor de mină, încărcarea cu exploziv şi împuşcarea, aerisirea frontului, coptuirea, evacuarea sării şi transportul la suprafaţă cu ajutorul benzii transportoare până la staţia de preparare. În zăcământul Gura Slănic exploatarea se face cu sonde care aparţin de salina Tg. Ocna , prin dizolvare cinetică, agentul de dizolvare fiind apa sau saramura nesaturată.
Pentru controlul şi dirijarea exploatării în plan orizontal, în treptele de exploatare, cu înălţimi între 10m şi 30m, se foloseşte fluid izolant, care asigură etanşeitatea la tavanul golului de dizolvare. Controlul golului de dizolvare se efectuează cu cavernometru sonic.
Partea de sud a Bucovinei, toată Moldova şi Basarabia au fost aprovizionate cu sare de către inepuizabilele ocne de la Târgu Ocna. In regiune se întâlnesc formaţiuni sedimentare, alcătuite din formaţiuni marine terigene în facies de fliş şi molasă, precum şi depozite evaporitice cu gips, sare gemă şi săruri de potasiu. În cadrul regiunii Tg. Ocna se suprapun pe verticală trei unităţi tectonice: pânza medio – marginală, unitatea externă şi unitatea pericarpatică. Masivul de sare Tg. Ocna face parte dintr-o lamă smulsă din Miocenul unităţii externe de la vest şi adusă peste depozitele helveţiene ale unităţii pericarpatice din fereastra Vâlcele. În zona exploatării miniere, lama de sare se extinde pe direcţia N – S pe circa 1 km şi pe direcţia

Datorită condiţiilor tectonice complexe în care a fost antrenată această lamă de sare, suprafaţa acoperişului şi culcuşului masivului este destul de neregulată, putându-se întâlnii chiar enclave de steril antrenate în mijlocul sării. Zăcământul Tg.Ocna nu este încă suficient cunoscut în partea sa de nord, sub pânza flişului medio – marginal, unde sarea, cu grosime destul de mare, se continuă pe câteva sute de metri.

Zăcământul de sare gemă de la Târgu Ocna se prezintă sub formă de lamă de rabotaj. Grosimea masivului de sare atinge valori maxime, în zona central - nordică a zăcământului de cca. 350 m.
Masivul de sare de la Târgu Ocna este împărţit de planul unei falii situată în zona nordică a zăcământului în două compartimente. În cadrul compartimentului nordic, situat la nord de falia transversală, se disting două lame de sare, una cu poziţie superioară şi a doua mai coborâtă, având în partea vestică grosimi de câţiva metri până la efilare, iar în partea nord - estică se unesc, ajungând la o grosime de cca. 200 m, plonjând în adâncime şi înfăşurând un sâmbure de steril cu o grosime în est şi nord - est de peste 100 m, reducâdu-se spre vest la câţiva metri.
Compartimentul sudic este mult mai bine cunoscut. În partea estică şi vestică a acestuia masivul de sare este limitat de câte o falie. În zona central - nordică a acestui compartiment, grosimea sării atinge valori maxime, de cca. 350 m. Spre sud zăcământul se laminează treptat.
Acoperişul şi culcuşul acestui ansamblu este denivelat. Grosimea acoperişului variază de la 42 - 54 m în sud, la 135 - 161 m în partea estică, atingând grosimi de la 179 - 371 m înspre nord şi nord - est.
Coperişul sării este constituit din depozite acvitaniene formate din nisipuri argiloase şi argile nisipoase, cu intercalaţii de gresii. Peste aceste depozite sunt şariate depozitele eocene şi oligocene aparţinătoare pânzei medio-marginale, predominant grezoase şi grezo- calcaroase, subordonat argiloase sau brecioase.
Culcuşul zăcământului prezintă în ansamblu o coborâre spre nord. Culcuşul sării este format din depozite acvitaniene argiloase-grezoase şi din depozite burdigalian superioare aparţinătoare orizontului cenuşiu, formate din gresii cuarţoase cenuşii, în alternanţă cu gresii mai friabile şi argile cenuşii - negricioase.
Din punct de vedere stratigrafic, depozitele sedimentare care apar în zona zăcământului Feţele Târgului - Târgu Ocna aparţin Paleogenului, Neogenului şi Cuaternarului. Aceste depozite se dezvoltă în trei unităţi tectonice care apar în zona zăcământului, respectiv:
♦ unitatea medio - marginală (Pânza de Tarcău) ♦ unitatea marginală (externă, Pânza de Vrancea) ♦ unitatea subcarpatică (Pânza subcarpatică, sau „zona de molasă”) Zăcământul de sare gemă Târgu Ocna, aparţine unităţii externe (marginale) care are valoare de autohton în raport cu unitatea medio-marginală care are statut de pânză de şariaj. În perimetrul zăcământului de sare gemă de la Târgu Ocna apare o gamă largă de tipuri petrografice reprezentate prin: conglomerate, brecii, nisipuri, nisipuri argiloase, gresii calcaroase, marne, argile siltitice, argile, gips şi sare.
Zăcământul de la Târgu Ocna are o formă destul de neregulată formată din lame de sare cu numeroase îngroşări şi efilări, în alternanţă cu bancuri sterile.
Sarea este de culoare albă, cenuşiu - albicioasă sau cenuşiu negricioasă cu o structură grăunţoasă şi textură masivă, uneori rubanată brecioasă. Culoarea cenuşie sau negricioasă a sării este dată de aporturile succesive, uneori consistente, de material terigen din timpul precipitării sării.
Culcuşul sării este format din depozite acvitaniene alcătuite din argile cenuşiu - negricioase, uneori siltitice şi gresii cenuşiu - albicioase uşor micacee, uneori cu sare sau gips pe fisuri şi depozite burdigaliene, aparţinătoare orizontului cenuşiu, formate din gresii cuarţoase cenuşii, dure, compacte, în alternanţă cu gresii mai friabile şi argile cenuşii - negricioase.

30
În acoperişul sării urmează în continuitate litologică brecia sării, constituită din elemente de argile, marne sau gresii, prinse într-un ciment de sare în zonele de sub oglinda sării (nespălate de apă) şi sub forma unei mase slab coezive în zonele în care sarea a fost spălată. Peste brecia sării urmează depozite acvitaniene formate din nisipuri argiloase şi argile nisipoase gălbui - maronii - vineţii, cu intercalaţii de gresii, uneori gresii silicioase. Depozitele eocene şi oligocene aparţinătoare pânzei medio - marginale, care acoperă parţial formaţiunea sării în partea nordică şi sud - estică a zăcământului, sunt predominant grezoase şi grezo - calcaroase subordonat argiloase sau brecioase.
Formaţiunea sării de la Târgu Ocna aparţine unităţii externe (marginale) care are valoare de autohton în raport cu unitatea medio - marginală care are statut de pânză de şariaj. În culcuşul depozitelor salifere există de asemenea un contact anormal de şariaj prin care formaţiunea saliferă intră în contact cu depozitele miocene ale unităţii pericarpatice.
În cadrul corpului de sare apar importante zone cu aport de material terigen, formate din benzi de brecii cu elemente argiloase, argilo - grezoase cenuşiu verzui - negricioase, rareori cu sare, gresii silicioase fine, uşor micacee, argile şistoase negricioase şi vineţii, siltite cenuşii şi nisipuri cenuşii, gălbui şi cenuşiu vineţii. Astfel de intercalaţii sterile apar în special în partea nordică a zăcământului, putând avea dimensiuni de peste 100 m, atât pe orizontală, cât şi pe verticală.
La alcătuirea structurală a zonei iau parte cele trei unităţi structurale amintite: unitatea medio - marginală (unitatea de Tarcău), unitatea externă (marginală, unitatea de Vrancea) şi unitatea pericarpatică. Individualizarea celor trei unităţi s-a produs succesiv de la vest spre est, pe linii de fracturi direcţionale profunde, care au reprezentat şi plane de şariaj spre est. Direcţia generală a cutelor este nord - sud.
Zăcământul Târgu Ocna are forma unei lentile alungite pe direcţia nord-sud cu următoarele dimensiuni: lungime 1-1,2 m, lăţime 0,7 km şi în zona centrală de 0,35 km. In zona nordică lentila se desface în digitaţii incluzând între ele un sâmbure de steril.
In partea nordică zăcământul este faliat având compartimentul nordic căzut. Lateral în partea vestică şi estică lentila de sare gemă este mărginită de falii.
Acoperişul zăcământului este ondulat şi se ridică spre nord. Culcuşul zăcământului este foarte denivelat.
După depunerea flişului paleogen a urmat o perioadă de tectogeneză care a dus la formarea în timpul acvitanianului a unui bazin cu caracteristici restrictive, care se întindea în lungul Carpaţilor Orientali pe cca. 500 km. Acest bazin halogen era format dintr-o suită de golfuri şi lagune cu contururi complexe, moduri de alimentare diferite şi cu o morfologie a reliefului de fund variabilă în timp.
În aceste condiţii complexe, depunerea sării a decurs într-un mod neuniform în cuprinsul bazinului în funcţie de condiţiile de alimentare locală, sarea depunându-se mai mult sau mai puţin intens şi cu un grad variabil de impurificare cu material terigen.
Ca urmare a variaţiilor sezoniere a condiţiilor climatice, sarea se depunea ritmic, observându-se în cadrul sării o succesiune ritmică de bancuri centimetrice de sare albă care alternează cu bancuri de sare de culoare mai închisă.
Grosimea unui banc de sare gemă depus anual variază de la 1-2 cm la 10-15 cm în funcţie de intensitatea procesului de concentrare a soluţiei.

31
Zăcământul Tg.Ocna se prezintă sub formă de masiv, alcătuit din sare gemă grăunţoasă, larg cristalizată, compactă, de culoare cenuşiu-albicioasă, cenuşie, cenuşie - negricioasă, cu aspect vărgat, marcând ciclurile de sedimentare.
In interiorul masivului se întâlnesc numeroase intercalaţii sterile, reprezentate prin brecii argiloase şi argilogrezoase, argile şistoase, gresii silicioase, marne etc. cu grosimi variabile, situate la diferite nivele, spre coperiş, culcuş şi în extremităţile zăcământului. Grosimea acestora variază de la câţiva centimetri la 10-15 cm.
Sarea gemă din zăcământul Târgu Ocna este formată din halit (85-99 %), alături de care apar urme de polihalit sau silvină.
Zăcământul de sare de la Târgu Ocna este cunoscut prin intermediul informaţiilor obţinute în urma săpării a 69 de sonde, dintre care un număr de 35 de sonde au fost sau sunt folosite ca sonde de exploatare. Exploatarea sării prin disoluţie se realizează în două zone: câmpul vestic, ce cuprinde un număr de 29 sonde de exploatare, situate de-a lungul văii pârâului Slănic, pe malul vestic al acestuia (cu o singură excepţie, sonda 363) şi câmpul estic, intrat în producţie relativ recent, şi amplasate pe dealul din malul drept al pârâului Slănic – vezi Fig. A.2.28. Sondele din câmpul vestic sunt numerotate 251, 253-260, 263-278 şi 280285, iar cele din câmpul vestic 1E, 4E, 5E, 6E, 11E şi 12E (vezi Fig. A.2.28). 9 din cele 69 de sonde executate nu au interceptat zăcământul de sare. Informaţiile existente au permis construirea harţilor cu izobate la acoperişul şi culcuşul zăcământului – Fig. A.2.29 şi respectiv A.2.30. Prin diferenţa hărţilor cu izobate la culcuş şi acoperiş, a rezultat harta cu izopahite ale zăcământului de sare