Munţii Nemira (1649 m)

 massif (en)  Adaugă categorii

Munții Nemira (maghiară: Nemere Hegység) sunt o grupă muntoasă a Carpaților Moldo-Transilvani, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali. Cel mai înalt pisc este Vârful Nemira Mare, având 1.649 m.

Etimologia denumirii
După legenda de origine a poporului maghiar Cerbul fermecat, numele de Nemere (Nemira în limba română) este identic cu Nimród, rege legendar din Mesopotamia (orașul Nimrud), dar este totodată și tatăl a doi frați: Hunor și Magor, strămoșii hunilor, respectiv a maghiarilor.
Georgrafie

Munții Nemira aparțin părții central-estice a Carpaților Orientali. Forma lor dreptunghiulară este orientată de la NE spre SV. Suprafața este de 700 Km². Din punct de vedere administrativ se așează pe teritoriul județelor Covasna și Bacău.

Partea nordică este delimitată de valea pârâului Uz, respectiv de lacul de acumulare Poiana Uzului, care despart de Munții Ciucului. Hotarele estice sunt delimitate de cursul râului Trotuș. Perimetrul sud-estic îl constituie râul Oituz, despărțind de Munții Vrancei. Partea sudică de leagă direct de munții Brețcului prin Pasul Oituz, iar în vest dealurile premontane coboară până în Depresiunea Târgu Secuiesc.

Este un lanț muntos de înălțimi mijlocii, vârfurile cele mai înalte (peste 1600 m) apar abia în partea centrală a crestei principale.
Structura geologică

Munții Nemira formează un horst boltit în zona crestei principale, din care se desprind spre Est câteva creste secundare lungi și paralele între ele ca:plaiurile Groza, Prihodiște, Ciunget, Dofteana și altele. În SE și Sud apar niște muncei deparați de văi adânci de corpul principal al Nemirei: Cernica, Caraslăul Mare, Jiroș etc. În Vest, între afluenții din dreapta Apei Roșii (Bărzăuța) apar: Culmea Chiliașca, Dealul Țiganca, Vârful Iahoroș și altele. Cele mai mari desprinderi din corpul Nemirei se află între văile Pârâului Negru și Pârâul Lemnia, o creastă orientată N-S, precum și între văile Apei Line și a Apei Roșii, numită Creasta Bărzăuței.

Munții Nemira sunt determinați de pânzele de șariaj ale flișului interior și cel exterior. Primul este reprezentat prin etajele senonian-daniene, din cretacic. Acestea apar în partea mediană a masivului muntos. Flișul exterior îl înconjoară pe cel precedent atât în E cât și în V, având vârsta eocen-oligocenă. Valea Uzului este este acea fereastră tectonică prin care prin care se poate citi întreaga succeiune de depozite cretacice. Același rol are și valea Slănicului în cazul flișului exterior. Aici stratele oligocen conțin sare, petrol și gaze naturale. Depresiunea Comăneștiului este cunoscută pentru depozitele de cărbune.
Hidrografia

Apele de suprafață aparțin a două colectoare principale: râulului Trotuș în E și râulului Olt în V.

Râul Uz: este cel mai mare afluent din dreapta Râulului Trotuș, care izvorăște din Munții Ciucului, având o lungime de 45 km. Alimentează lacul de acumulare Poiana Uzului și se varsă în Trotuș. Etimologia cuvântului provine de la poporul turcic al Uzilor de la sfârșitul migrației popoarelor, care s-au adăpostit ceva timp pe această vale. Mai târziu aceștia s-au asimilat cu secuii din zona Ciucului. Valea este vestită pentru frumusețea și sălbăticia sa.

Pârâul Bărzăuța (Apa Roșie): este cel mai lung afluent din dreapta Uzului (20 km). împreună cu Apa Lină se formează câte un platou depresionar în zona de obârșie (1050-950), de 6-8 km lungime. Aceste depresiuni înalte sunt pline de mlaștini oligotrofe, lăcașuri a multor specii de relicte din epoca glaciațiunii, astăzi ocrotite de lege.

Pârâul Dofteana cu Ciungetu și Doftenița: este cea mai lungă vale, având cca. 25 km lungime, fiind bogată în zvoare sulfuroase, slab carbogazoase. Pe locul unor vechi fabrici de cherestea (Talianu, Argintărie, Strigoi) au apărut mici zone de agrement, cu case de vacanță și cabane.

Râul Slănic: este cel mai imporrtant din punct de vedere turistic, pe valea de 28 km se află stațiunea balneoclimaterică Slănic-Moldova.

Râul Oituz: fost popas al coloniștilor Uzi, scena multor evenimente istorice (Batu Han - 1241, Matia Corvin - 1466, Ștefan Báthory - 1567, Mihai Viteazul - 1600, tătarii - 1717, Generalul Bem - 1849, Primul și Al Doilea Război Mondial etc. este actual cel mai circulat pas din Carpații Orientali.

Pârâul Negru: cel mai lung afleunt al Oltului din Județul Covasna.
Clima, flora și fauna

În aria Nemirei predomină climatul caracteristic al munților cu înălțimi mijlocii. Versanții vestici sunt mai umezi și mai reci față de cei estici. Se consideră ca Nemira este partia vânturilor, 40% din acestea sunt venite din vest, aducând precipitații abondente.

Nemira este acoperită de păduri dense, întinse pe ambii versanți. Este caracteristică etajarea verticală bine distinctă, respectiv între 600-800 m se așează pădurile de foioase, la 800-1600 m predomină coniferele, iar în zona crestelor peste 1600 m apare vegetația subalpină. În întinsul pădurilor de obișnuite deseori apar petece de tisă, care contituiesc specificul munților Nemira.

Fauna este foarte bogată, mamiferele sunt reprezentate de tpate speciile obișnuite din Carpați.
Factori terapeutici naturali

În interiorul munților Nemira nu există izvoare carbogazoase, cu atât mai bogate sunt în ape minerale zonele periferice.

Băile Fortyogó - a fost o stațiune de agrement, un complex balneoterapeutic al orașului Târgu Secuiesc, a funcționat până în 2000. Astăzi este în folosință doar borvizul unei sonde în afara incintei băii.

Poian - numeroase izvoare minerale carbogazoase, dintre care două cele mai de seamă în valea Zonda. Au fost îmbuteliate între anii 1892-1995, când fabrica a fost închisă. A purtat diverse nume ca: Venus, Mariska, Székely, Poian, Nemere și Cristal.

Estelnic - apele minerale și mofetele nu sunt valorificate, cea mai cunoscută dintre toate este Fântâna lui Hristos.

Stațiunea Slănic-Moldova - a devenit vestită atât în țară cât și în străinătate datorită izvoarelor sale sărate-carbogazoase. Mostrele de apă minerală au câștigat multe premii internaționale (1881 Frankfurt, 1883 Viena, 1889 Paris, 1894 Budapesta etc.).
Rezervații naturale

Rezervația Naturală Izvorul Alb - se află în aproprierea drumul forestier pe valea cu același nume. Este un petec de 45,5 ha suprafață de tise Taxus baccata seculare.

Parcul dendrologic Hăghiac, Dofteana - este un parc înființat în anii 20' ce cuprinde 660 de specii de arboret exotic plantat pe o suprafață de 24 ha.

Munții Nemira sunt o grupă muntoasă a Carpaților Moldo-Transilvani, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali. Cel mai înalt pisc este Vârful Nemira Mare, având 1.649 m.
Traseele din munţii Nemira atrag iubitorii de munte datorită peisajelor deosebite şi sălbăticiei locurilor. Mai puţin exploataţi din punct de vedere turistic în comparaţie cu alţi munţi şi cu înălţimi mai modeste (vârful cel mai înalt având 1649 m), munţii Nemira oferă în permanenţă turiştilor surpriza descoperirii unor locuri minunate. Accesul spre traseele din munţii Nemira se poate face din Dărmăneşti (localitatea Sălătruc, în apropiere de Barajul Poiana Uzului), din comuna Dofteana, din Slănic Moldova (din staţiune şi din zona popasului turistic), din comuna Oituz (localitatea Poiana Sărată), din pasul Oituz şi din judeţul Covasna (comunele Lemnia, Breţcu şi Estelnic). Wikipedia

Cordonate GPS:
Latitudine: 46° 15' 38" N
Longitudine: 26° 26' 38" E