Castrul roman Arcidava

 ruine, antic, sit arheologic, fortificaţie, Imperiul Roman, limes (Roman border defence) (en), loc interesant

 Încarcă o fotografie

Castru al cărui nume antic se crede că era Arcidava, amintit în Tabula Peutingeriana. Descoperiri de temelii de construcţii, fragmente de coloane şi monede au fost semnalate încă din prima jumătate a secolului XIX, dar existenţa castrului este cunoscută abia din 188, de când ruinele încep să fie cercetate şi descrise de mai mulţi cercetători. Localnicii au exploatat rămăşiţelor castrului ca material de construcţie, iar terenul pe care se află fortificaţia este adeseori inundat de apele Caraşului, ceea ce au dus la distrugerea ruinelor într-o proporţie destul de mare. Forma castrului este patrulateră cu laturile de 172X154 . Zidul de incintă, gros 1,10-1,60 m, a dispărut în unele locuri. El are în faţă o bernă lată de doi m., după care urmează şanţul lat de şapte m. Înspre interior zidul se sprijină pe un val de pământ înalt de 2,20 m, având o platformă de luptă pietruită, lată de 2.50 m.şi coborând în pantă 6,50 m, care dă în via singularis, lată de 3,50 m. porţile aflate pe cele patru laturi ale castrului erau flancate de câte două bastioane patrulatere . Porta praetoria, largă de 7, 80 m, era orientată spre nord. Ea era pietruită şi avea o intrare dublă , despărţită de un zid. De la turnurile porţi porneau în interior, două ziduri, paralele cu zidul de incintă. În interior a fost dezgropat pretoriul, o clădire de piatră cu dimensiunile de 37, 50X32, 50 m. Zidurile castrului şi praetoriului au fost construite în cea mai mare parte din piatră adusă de pe dealul Chilii din apropiere. Înainte castrul de piatră se pare că a existat unul de pământ. În castru a staţionat cohors I Vindelicorum.; datare repertoriu: epoca romană; autor sptur: B. Milleker; Gr. Florescu, 1901-1902; 1932