Castelul Brukenthal

 palat, castel, baroc

Construcția palatului a fost începută, cel mai probabil, în jurul anului 1750, de către Samuel Brukenthal, pe domeniul primit de la împărăteasa Maria Tereza. Pe Ridicarea Topografică Iosefină (1769-1773) este vizibil conturul unei clădiri în construcție, amplasată în zona actualului ansamblu, sugerând că palatul nu avea încă amploarea actuală. Construcția va fi încheiată undeva la cumpăna dintre secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, de către Iosif Brukenthal (1781-1859), vărul mai mic al guvernatorului.

Palatul este similar altor reședințe construite în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea în Transilvania. Volumul rectangular masiv este alcătuit dintr-un pavilionul central decroșat și două aripi laterale. Fațada sa simetrică, cu pavilionul central supraînălțat amintește de palatul Teleki din Gornești. Capitelurile pilaștrilor de pe fațada pavilionului central sunt de tip ionic, dar sunt ornate cu ghirlande, elemente de influență neoclasică. Capiteluri asemănătoare găsim la Palatul Brukenthal din Sibiu, construit între 1778 – 1788.

Clădirea are un plan rectangular alungit, cu intrări în axul transversal pe ambele fațade. Holul parterului este acoperit cu bolți cilindrice cu penetrații, din cărămidă, susținute de patru stâlpi poligolani. Restul nivelurilor sunt acoperite cu planșee din lemn tencuit. Clădirea este executată pe structură din zidărie portantă din piatră și cărămidă, iar grosimea zidurilor poate ajunge la 1.2 m. Acoperișul în patru ape, supraînălțat în zona pavilionului central, are învelitoare din țiglă.

Interiorul palatului a fost devastat și păstrează foarte puține din caracteristicile sale originale.