Cetatea Câlnic

 biserică, monument, fortificaţie, medieval, Patrimoniu Mondial UNESCO, obiectiv istoric, 16th century construction (en), 13th century construction (en), tourist attraction (en)

Cetatea Câlnic, unul din monumentele de arhitectură cele mai interesante din secolul al XIII-lea, ocupă un loc special între fortificaţiile ridicate de saşii transilvăneni, aflându-se în prezent pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Construită iniţial ca reşedinţă nobiliară, la mijlocul secolului al XIII-lea de către comitele Chyl de Kelling, Cetatea din Câlnic a fost concepută cu un donjon masiv de plan rectangular, folosit ca locuinţă, înconjurat cu ziduri masive, ce formau o incinta ovală, cu un turn spre sud şi un turn al porţii pe latura nordică. Sistemul de apărare era întregit de şanţul cu apă ce înconjura cetatea. Reşedinţă a nobililor saşi până în 1430, cetatea a fost vândută de ultimii descendenţi ai familiei nobiliare comunităţii ţăranilor din Câlnic, care în prima jumătate a secolului al XVI-lea au început înălţarea unei noi centuri de ziduri, au fortificat turnul porţii cu o barbacană, iar în curtea interioară, pe ruinele unei construcţii mai vechi, au ridicat capela. În interiorul capelei se conservă fragmente de frescă de la începutul secolului al XVI-lea, iar pe latura de vest se păstrează tribuna de lemn, decorată cu panouri pictate în stilul floral renascentist de factură populară din 1733. În curtea interioară au fost construite, de-a lungul zidurilor, cămări pentru provizii pentru vremuri de restrişte. Ridicarea celei de-a doua incinte în secolul al XVI-lea a necesitat supraetajarea donjonului cu două nivele, atingând o înalţime de peste 20 de metri, asigurând astfel eficienţa armelor de foc dincolo de zidul exterior.

adevarul.ro/locale/alba-iulia/secretele-cetatii-taranes...