Manastirea Vodiţa

 biserică, monument, mănăstire

Manastirea Vodiţa, cu hramul Nasterea Maicii Domnului, se afla la o distanta de 17 kilometri Vest de orasul Drobeta Turnu Severin si la aproximativ 8 kilometri Est de Orsova. Pelerinul care vine dinspre Portile de Fier, dupa trecerea pe sosea de gara Varciorova intalneste viaductul Vodita, pe partea dreapta a drumului. Inaintea viaductului este amplasata o troita de lemn, iar un drum sapat in munte il va conduce catre Manastirea Vodita. Drumul pana la acest lacas se abate un kilometru de la Dunare, pe Valea Voditei sau pe firul apei cu acelasi nume. Mai intai se vad ruinele celei mai vechi manastiri din Tara Romaneasca, ctitorie din 1370 a calugarului Nicodim si a lui Vladislav I - Vlaicu Voda. Manastirea Vodita din judetul Mehedinti reprezinta cea mai veche ctitorie voievodala atestata documentar si totodata primul asezamant monahal din tara noastra administrat autonom (samovlastie) dupa regulile bisericii orientale stabilite de Sfantul Vasile cel Mare. Manastirea Vodita a fost intemeiata in secolul al XIV-lea, pe teritoriul comunei Varciorova, in apropierea frontierei dintre imperiul Austro-ungar si Tara Romaneasca. Manastirea a fost ridicata intre anii 1370 - 1372 de Sfantul Nicodim pe cheltuiala Voievodului Vladislav I. Sfantul Nicodim - intemeietorul acestui lacas este un calugar grec sau greco-sarb, venit in Tara Romaneasca pe la 1359, si care, dupa intemeierea acestei manastiri, cu sprijinul voievozilor Radu I si Dan I a intemeiat Manastirea Tismana (1377-1378). Aici, monahul a copiat un tetraevanghel slavon miniat (cel mai vechi manuscris din Tara Romaneasca). Probabil a murit in anul 1406, fiind socotit ca sfant, caruia i s-a scris Viata in 1767. Inca de la infiintare a fost inzestrata de domnitor cu valoroase odoare bisericesti, bani si alte venituri. Toate daniile facute Manastirii Vodita de Vladislav Voievod au fost intarite ulterior de catre urmasii acestuia: Dan I, Mircea cel Batran, Dan al II-lea, Vlad Dracul si Radu cel Frumos. Chiar si Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei (1387-1437) a recunoscut si confirmat posesiunile acordate Manastirii Vodita de domnitorii romani, iar Stefan Lazarovici, despotul Serbiei ii daruieste in anul 1406, zece sate sarbesti ca metose.
Manastirea Vodita, recunoscuta ca autonoma, in scurt timp a fost inzestrata cu mosii si venituri domnesti, devenind un puternic centru al ortodoxismului din zona dunareana. Dar desele atacuri ale turcilor asupra cetatilor de la Dunare au determinat mutarea centrului monahal, cu avere cu tot, la manastirea Tismana in 1493, Vodita ramanand sa functioneze ca metoh. Expansiunea Imperiului Otoman de la sfarsitul secolului al XV-lea pentru cucerirea popoarelor Europei a influentat in mod nemijlocit existenta Manastirii Vodita. Astfel, dupa ocuparea Cetatii Severinului de catre armatele turcesti conduse de Baliberg in anul 1524, toate vechile mosii ale ctitoriei Sfantului Nicodim sunt confirmate, rand pe rand, Manastirii Tismana. Refacuta de Radu cel Mare in 1500, alte restaurari au mai fost intreprinse pana spre sfarsitul secolului al XVII-lea, cand manastirea a fost devastata de turci. Manastirea Vodita va mai fi pomenita, din nou, abia intr-un hrisov din 14 octombrie 1662, cand staretul acestei chinovii, arhimandritul Nicodim, a primit un ajutor de 350 ruble de la tarul Rusiei Alexei Mihailovici. Mai tarziu intr-un document din 15 iunie 1689, se precizeaza ca Vodita ar fi rezidita "din temelie" de Cornea Brailoiu, pe vremea cand era mare aga. De asemenea ea este mentionata alaturi de celelalte manastiri din Oltenia pe harta intocmita in anul 1700 de stolnicul Constantin Cantacuzino. Chiar si domnitorul Constantin Brancoveanu a acordat printr-un hrisov emis la 10 martie 1705, "scutiri schitului ce iaste la Vodita care iaste la Dunare acolo unde si mai inainte scaun de manastire mare au fostu facuta de Sfantul Nicodim". Din acelasi zapis se pare ca unele lucrari de refacere ale acestei manastiri ar fi fost executate si de Athanasie, egumenul de atunci al Tismanei. In urma razboiului austro-turc incheiat cu pacea de la Passarovitz din anul 1718, Manastirea Vodita va cunoaste o noua perioada de decadere. Ea va fi mentionata doar pe harta intocmita in anul 1720 de Samuelis Koleseri.
La data de 5 septembrie 1891 episcopul Ghenadie al Ramnicului efectueaza o vizita canonica la Vodita, descriind ruinele manastirii. Din biserica celei mai vechi ctitorii voievodale atestate documentar mai ramasesera cateva ziduri, iar chiliile inconjuratoare se mai vedeau doar temeliile. Ansamblul a fost reinnoit in timpul domniei lui Vlaicu Voda, dupa 1400 si in 1689, de aceasta data de catre Cornea Brailoiu. Lucrarile pentru renasterea Voditei au inceput dupa anul 1991, noul lacas fiind sfintit in anul 2001. Azi cladirile fostei manastiri sunt in ruina. In vederea reconstruirii acestei stravechi manastiri, in luna martie 1990 s-a constituit, in municipiul Drobeta Turnu Severin, Societatea "Vodita", avand binecuvantarea vrednicului de pomenire Nestor Vornicescu, Mitropolitul de atunci al Olteniei. La propunerea acestei fundatii, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a aprobat, in sedinta din luna ianuarie 1991, reinfiintarea Manastirii Vodita, ca manastire de calugari cu viata de obste. In perioada 1991-1995 s-a construit aici un impunator corp de chilii, in care se afla si staretia si trapeza manastirii. De asemenea, in anul 1995 a inceput executia unei frumoase biserici din lemn, la realizarea careia au fost preluate si unele elemente din stilul traditional maramuresan. Biserica are elemente din stilul traditional maramuresan. Catapeteasma si jilturile sunt sculptate de mesterul Vasile din Sighetul Marmatiei. Pictura in fresca pe tencuiala este semnata de Eugen si Florica Papici. Biserica initiala a manastirii este probabil primul monument al arhitecturii sacrale romanesti ridicat pe plan triconc. Acest asa-numit tip Vodita I s-a pastrat doar prin fundamente. Intre 1370-1375, Vlaicu-Voda a ctitorit o noua biserica la care sistemul de boltire este sustinut de pilastri aflati de o parte si de alta a absidelor laterale. Acest tip Vodita II este tot de plan triconc, dar bolta este aici ingustata de sistemul de sustinere. Tipul Vodita II este intalnit frecvent in arhitectura Tarii Romanesti pana in secolul al XVIII-lea. Astazi se mai vad ruinele bisericii manastirii, langa care s-a construit in 1995 o biserica de lemn si un popas turistic. Langa biserica a fost construita cladirea chiliilor, a staretiei si trapeza manastirii. In prezent, noua biserica este terminata si a fost sfintita la data de 29 iulie 2001 de catre I.P.S. Teofan, Mitropolitul Olteniei. Incepand din anul 1997 staret al manastirii Vodita este P.C. Protos. Ioanichie Nicolaiescu. Obstea manastirii este de calugari; acestia sunt mult cautati de credinciosii ce trec prin zona, datorita rugaciunii si slujbelor ce se tin in manastire. Manastirea este vizitata si gratie pitorescului deschis spre lumina, ocrotit de muntele ce coboara pana langa firul apei.

sursa: www.crestinortodox.ro

www.geocities.com/mbobbymro/Vodita.html