Şviniţa-in fata localitatii erau cele două insule Poreci, acum scufundate

 sat, loc istoric, loc interesant, obiectiv istoric

 Încarcă o fotografie

Pentru amenajarea unei căi navigabile inainte de construirea acumularii Portile de fier I, pe porţiunea Greben- Milanovaţ s-a construit un dig de oprirea apei, aşa ca să nu mai curgă spre malul drept, ci, din contră, apa să fie împinsă şi să i se obţină o adâncime suficientă spre malul stâng rezervat navigaţiei. După terminarea digului Greben-Milanovaţ, constatându-se că în dreptul Sviniţei nu se obţine o adâncime suficientă de apă, s-a făcut un canal lung de 1,500 m, cu o lăţime de 60 m şi o adâncime de 2 m, prin escavarea stâncilor de pe fundul albiei. Lucrările au necesitat ruperea a 13,236 m3 de stânci şi au durat de la 1895 la 1898.


Şviniţa o localitate atestată documentar în anul 1437, ca şi fortificaţie. O localitate renăscută în 1967, când a fost mutată mai sus, din calea apelor, fiindcă s-a făcut hidrocentrala Porţile de Fier I. O localitate, care s-a adaptat la schimbările de climă din ultimii ani, şi s-a apucat de creşterea smochinelor, şi o localitate unde o biserică din 1741 a devenit ruină, în timp ce turnurile construite în secolul XV rezistă şi astăzi.

Ruinele bisericii din Şviniţa

Ghidurile turistice indică o biserică veche în Şviniţa. O găsim pe malul Dunării. Ruinată, distrusă, un memento, la tot ce s-a întâmplat în 67....strămutarea forţată a întregului sat mai sus pe munte, din faţa apelor, fiindcă s-a făcut hidrocentrala Porţile de Fier I. În spatele bisericii în adâncurile lacului e mormântul caselor, şcolilor, străzilor, vieţilor şi morţilor, iar aici la hotarul dintre trecut şi prezent, stau de strajă ruinele bisericii dinamitate. A fost construită în anul 1741, în stil bizantin, ca şi toate bisericile sârbeşti din Clisura Dunării, iar pictura a fost făcută în 1848, de pictorul Dimitrie Popovici, din Oraviţa.

Trei cule - Tricule

Pe malul stâng al Dunării, la 4 km în aval de localitatea Sviniţa se află trei turnuri dispuse în colţurile unui triunghi ipotetic, care înainte de ridicarea nivelului Dunării (din cauza barajului -1971), se aflau pe abruptul malului. Astăzi, se scaldă în apele Dunării, iar turnul de sud este, în întregime sub apă. Turnurile care se văd şi astăzi au înălţimea de 10 şi 11m. Unul a suferit din cauza căutătorilor de comori, care au provocat prăbuşirea segmentului dinspre râu. Toate au fost construite din piatră, zidurile au o grosime de 1,40m şi aveau trei niveluri în interior.

Datarea turnurilor, se bazează pe presupuneri, şi doar pe câteva documente. Unul emis în 1419 de Sigismund de Luxemburg, ne înştiinţează că cetatea de la Şviniţa a fost încredinţată de regele maghiar cavalerilor teutoni, pentru a asigura apărarea frontierei dunărene. Într-un alt document din 1443, cetatea apare între cetăţile apărate de cnejii bănăţeni. Istoricii, lăsând o marja de eroare destul de mare, se pronunţă pentru perioada între a doua jumătate a secolului XIII şi începutul secolului XV, dar înainte de 1430.