Cartierul "Bucureştii Noi" (Bucureşti)

 cartier, desenează doar conturul

Limitat de:

-Strada Constantin Godeanu (la vest);
-Lacul Grivita (la nord);
-Strada Ciresoaia, Bdul. Bucurestii Noi (la est);
-Soseaua Chitilei (la sud).

La sfârșitul secolului al XIX-lea zona era cunoscută ca Măicănești sau Grefoaicele fiind deținută de Nicolae Basilescu. Domeniul se întindea pe 295 de hectare din care 155 au fost scoase la vânzare, restul fiind donate domeniului public pentru construcția de străzi și parcuri.

În perioada interbelică se construiesc multe case, majoritatea fiind exemple de arhitectură vernaculară (clădiri făcute fără un arhitect). Ele reflectâ stilurile populare în perioadă interbelica: neoromânescul, modernismul Art Deco, și stilul maur sau mauro-florentin. Pentru că nu înțelegeau pe deplin stilurile arhitecturale, mulți proprietari tindeau sa le combine. În 1933 Mișcarea Legionară construiește în Bucureștii Noi, după planurile arhitectului Constantin Iotzu, un sediu central neoromânesc, numit Casa Verde.

În trecut zona a făcut parte din comuna Băneasa și apoi din orașul Grivița. Cartierul a fost integrat în București în anii 1950 când s-a început construcția la primele blocuri pe partea dreaptă a bulevardului Bucureștii Noi.

Primele blocuri de locuință au apărut în anii 1954-1958,[3] folosind o arhitectură tipică a erei respective (realism socialist). Blocurile cu 10 etaje (și alte trei blocuri cu 4 etaje) au fost construite între 1965-1970. În acest cartier, însă, predomină casele construite începând cu anii 1930.

Sursa- wikipedia