Medgidia
Romania /
Constanta /
Medgidia /
World
/ Romania
/ Constanta
/ Medgidia
Maailm / România
oraş
Adaugă categorii
Karasu - Medgidia a fost o așezare atestată documentar în 1409-1413, prin cucerirea de către Musa Celebi, fiul sultanului Baiazid I Ildirîm. Mențiunile cu privire la așezare sunt puține în perioada dominației otomane asupra pământului dintre Dunăre și mare. O descriere importantă a orașului a fost făcută de călătorul sultanal Evlia Celebi în secolul al XVII-lea., care consemna că „orașul este alcătuit din trei mahalale, cu o mie case simple și cu etaj, acoperite cu olane și cu șindrilă. Aici era ținutul Dobrogei ce producea grâu din belșug. Iarna era geroasă. Apa pentru oraș vine din brațul Dunării. Mai sunt o geamie mică, dar folositoare, un han, o baie întunecată, șapte școli pentru copii, șapte depozite de apă, două cafenele, două prăvălii cu vopsele, trei bragagerii și vreo 40-50 de alte prăvălii”.
Târgul Medgidiei (Panairul) a avut un rol important în dezvoltarea așezării. Acesta este oficializat de sultanul Mahmud I (1730-1754) în anul 1752, pe dealul Panairului, în apropierea așezării tătarilor. Târgul se desfășura bianual, primăvara și toamna, unde veneau negustori din toate provinciile Imperiului. Prin 1812, Panairul era cunoscut și sub numele de „târgul lui Sorescu”, acesta fiind un potentat local, un mocan înstărit. În jurnalul Lloyd-ului austriac, datat în 1843, se specifica că mărfurile manufacturate se desfăceau și la Karasu, acest târg fiind frecventat de negustorii din Brașov. Aici se comercializau articole de sticlărie și mercerie aduse din Viena și Brașov. La târg se adunau locuitori din Rumelia, Albania și Macedonia, pentru a-și valorifica produsele proprii constând în mătase, lână, cai, bovine și pentru a cumpăra produse de manufactură, galanterie, marochinărie, sticlărie și coloranți.
În timpul conflictului ruso-turc din 1828-1829, orașul este distrus în totalitate, iar târgul primește o puternică lovitură, tranzacțiile comerciale fiind reduse.
În anul 1848, în timpul misiunii franceze a lui C Sabatier și J. Desaint, localitatea Karasu avea statutul de bourgades (târg), renumit pentru comerțul de cai. Se pare că tranzacțiile erau convenabile, dacă ne gândim că sultanul Abdul Medgid (1839-1861), „fonda orașul Medgidia, tocmai în vederea importanței târgului”. Turcii și tătarii stabiliți în orașe se ocupau și cu activități comerciale. Tocmai din aceste considerente, sultanul a mutat pe timpul bâlciului tribunalele de comerț din Tulcea și Constanța, la Medgidia, cu scopul de a facilita tranzacțiile comerciale și fixarea prețurilor.
Panairul va funcționa și în noul oraș Medgidia, întemeiat la 2 septembrie 1856, prin decret imperial, iar comunitatea bulgărească va fi atestată în localitate, cu interese în ceea ce privește dezvoltarea comerțului. Tătarii crimeeni colonizați de autoritățile otomane în Medgidia se ocupau cu agricultura, erau meșteșugari și negustori, aducându-și contribuția la dezvoltarea orașului. Noul oraș Medgidia, reprezenta un important nod comercial, datorită poziției pe care o ocupa în centrul provinciei. M.D. Ionescu-Dobrogeanu amintea că la Medgidia „pe la începutul veacului al XIX-lea se ținea bâlci de două ori pe an, primăvara și toamna” și dura două săptămâni fiecare, participând 125 de comercianți, 6 hangii și 26 de cârciumari.
După model otoman, noua așezare va deveni un important centru administrativ, iar colonizările realizate cu elemente tătare din Crimeea, a impulsionat și mai mult dezvoltarea așezării. În onoarea sultanului care a aprobat planul urbanistic, orașul se va numi Medgidia.
După alipirea Dobrogei în 1878, în Medgidia se vor stabili o serie de mocani sosiți cu animalele. Aceștia vor deveni mari proprietari de pământuri și se vor implica în viața politică a așezării. Medgidia a fost condusă de primari de origine tătară, română, germană, bulgară, lucru ce demonstrează amalgamul etnic al localității.
Orașul a prosperat în perioada interbelică, numărul locuitorilor a crescut constant, iar așezarea a devenit un important centru politico-administrativ al provinciei. Au fost perioade de-a lungul timpului când Medgidia a deținut întâietatea, depășind orașe precum Cernavodă sau Constanța.
Târgul Medgidiei (Panairul) a avut un rol important în dezvoltarea așezării. Acesta este oficializat de sultanul Mahmud I (1730-1754) în anul 1752, pe dealul Panairului, în apropierea așezării tătarilor. Târgul se desfășura bianual, primăvara și toamna, unde veneau negustori din toate provinciile Imperiului. Prin 1812, Panairul era cunoscut și sub numele de „târgul lui Sorescu”, acesta fiind un potentat local, un mocan înstărit. În jurnalul Lloyd-ului austriac, datat în 1843, se specifica că mărfurile manufacturate se desfăceau și la Karasu, acest târg fiind frecventat de negustorii din Brașov. Aici se comercializau articole de sticlărie și mercerie aduse din Viena și Brașov. La târg se adunau locuitori din Rumelia, Albania și Macedonia, pentru a-și valorifica produsele proprii constând în mătase, lână, cai, bovine și pentru a cumpăra produse de manufactură, galanterie, marochinărie, sticlărie și coloranți.
În timpul conflictului ruso-turc din 1828-1829, orașul este distrus în totalitate, iar târgul primește o puternică lovitură, tranzacțiile comerciale fiind reduse.
În anul 1848, în timpul misiunii franceze a lui C Sabatier și J. Desaint, localitatea Karasu avea statutul de bourgades (târg), renumit pentru comerțul de cai. Se pare că tranzacțiile erau convenabile, dacă ne gândim că sultanul Abdul Medgid (1839-1861), „fonda orașul Medgidia, tocmai în vederea importanței târgului”. Turcii și tătarii stabiliți în orașe se ocupau și cu activități comerciale. Tocmai din aceste considerente, sultanul a mutat pe timpul bâlciului tribunalele de comerț din Tulcea și Constanța, la Medgidia, cu scopul de a facilita tranzacțiile comerciale și fixarea prețurilor.
Panairul va funcționa și în noul oraș Medgidia, întemeiat la 2 septembrie 1856, prin decret imperial, iar comunitatea bulgărească va fi atestată în localitate, cu interese în ceea ce privește dezvoltarea comerțului. Tătarii crimeeni colonizați de autoritățile otomane în Medgidia se ocupau cu agricultura, erau meșteșugari și negustori, aducându-și contribuția la dezvoltarea orașului. Noul oraș Medgidia, reprezenta un important nod comercial, datorită poziției pe care o ocupa în centrul provinciei. M.D. Ionescu-Dobrogeanu amintea că la Medgidia „pe la începutul veacului al XIX-lea se ținea bâlci de două ori pe an, primăvara și toamna” și dura două săptămâni fiecare, participând 125 de comercianți, 6 hangii și 26 de cârciumari.
După model otoman, noua așezare va deveni un important centru administrativ, iar colonizările realizate cu elemente tătare din Crimeea, a impulsionat și mai mult dezvoltarea așezării. În onoarea sultanului care a aprobat planul urbanistic, orașul se va numi Medgidia.
După alipirea Dobrogei în 1878, în Medgidia se vor stabili o serie de mocani sosiți cu animalele. Aceștia vor deveni mari proprietari de pământuri și se vor implica în viața politică a așezării. Medgidia a fost condusă de primari de origine tătară, română, germană, bulgară, lucru ce demonstrează amalgamul etnic al localității.
Orașul a prosperat în perioada interbelică, numărul locuitorilor a crescut constant, iar așezarea a devenit un important centru politico-administrativ al provinciei. Au fost perioade de-a lungul timpului când Medgidia a deținut întâietatea, depășind orașe precum Cernavodă sau Constanța.
Articol Wikipedia: https://ro.wikipedia.org/wiki/Medgidia
Oraşe în apropiere:
Coordonate: 44°14'46"N 28°17'0"E
- Constanța 21 km
- Techirghiol 31 km
- Negru Vodă 47 km
- Mangalia 50 km
- Cetatea romană tîrzie Callatis 54 km
- Cavarna 89 km
- Municipalitatea & Provincia Istanbul 297 km
- Istanbul 342 km
- Sevastopol 410 km
- U.M 01459 1.3 km
- I.M.U.M. Medgidia 2.5 km
- cariera Cuza Vodă 2.9 km
- Medgidia 4.1 km
- Canalul Dunăre - Marea Neagră 4.5 km
- Comuna Cuza Vodă 7.8 km
- Comuna Mircea Vodă 9 km
- Comuna Ciocârlia 11 km
- Valul mic de pământ 12 km
- Comuna Peştera 15 km