Castelul Huniade (Muzeul Banatului) (Timişoara)
Romania /
Timis /
Timisoara /
Timişoara
World
/ Romania
/ Timis
/ Timisoara
Maailm / România
castel, muzeu
Muzeul Banatului, fosta resedinta a lui Iancu de Hunedoara
Cel mai vechi edificiu din Timisoara - sub zidurile sale s-a varsat mult sange, spalat de unul dintre bratele Begai deviat special pentru a-l apara, iar prin salile si incaperile sale au pasit multi regi si domnite.
Istoria actualului monument incepe in 1443, o data cu Iancu de Hunedoara, insa pe acelasi loc si intr-o forma de nimeni stiuta se ridica inainte castelul faimosului Carol Robert de Anjou. Cat din acest prim castel al urbei se mai regaseste in actualul este greu de precizat (daca s-o mai gasi ceva). Cert este ca in 1316 curtea regala se muta pentru cativa ani in constructia ridicata cu maiestrie de catre mesteri italieni si inconjurata de un sant adanc umplut cu apa, pe care un pod mobil il lega de restul orasului.
Intre 1441 si 1456 a devenit comite de Timisoara cel care, la moartea sa, a fost numit "lumina lumii" : Iancu de Hunedoara. El a decis ridicarea unui nou castel, pe locul celui al lui Carol Robert, grav afectat de un cutremur, actualele dimensiuni si structura actuala pastrandu-se din acea vreme. Sala cavalerilor, ca si pozitia donjonului, aminteste de vestitul Castel al Huniazilor din Hunedoara.
Vreme de mai bine de o suta de ani, pana la caderea Banatului in mainile turcilor, a servit drept resedinta nobiliara pentru toti cei ce au stapanit domeniile Timisoarei. Pe urma, sub stapanirea otomana, a fost resedinta Pasalacului de Timisoara.
In timpul asediului la care armata imperiala a supus orasul, castelul a fost deteriorat, astfel incat dupa 1716 s-a procedat la o refacere a sa, ulterior avand rolul de depozit militar si cazarma de artilerie. La 1849 revolutionarii maghiari au distrus aproape in intregime trufasa constructie, aceasta fiind refacuta din temelii pana in 1856.
Actuala infatisare o are de pe la 1900. Fatada principala a fost desenata in stil romantic, cu ferestre terminate in arc neogotic ce au luat locul locasurilor pentru piesele de artilerie. Turnul castelului este de forma rectangulara, de mica inaltime, cu ferestre mici si terminat cu creneluri, pentru a sublinia importanta militara de odinioara. Intrarea principala este marcata de doi pilastri masivi ce au in partea superioara doua armuri de cavaler, accentuand aspectul gotic al edificiului.
Astazi, castelul a fost redat circuitului cultural, din 1947 aici stabilindu-se sediul Muzeului Banatului si adapostind sectiile de istorie si stiinte ale naturii. Iar cum in ultima suta de ani nu a beneficiat de vreo restaurare importanta structura sa de rezistenta a fost grav subrezita, in prezent fiind in plin proces de refacere.
Cel mai vechi edificiu din Timisoara - sub zidurile sale s-a varsat mult sange, spalat de unul dintre bratele Begai deviat special pentru a-l apara, iar prin salile si incaperile sale au pasit multi regi si domnite.
Istoria actualului monument incepe in 1443, o data cu Iancu de Hunedoara, insa pe acelasi loc si intr-o forma de nimeni stiuta se ridica inainte castelul faimosului Carol Robert de Anjou. Cat din acest prim castel al urbei se mai regaseste in actualul este greu de precizat (daca s-o mai gasi ceva). Cert este ca in 1316 curtea regala se muta pentru cativa ani in constructia ridicata cu maiestrie de catre mesteri italieni si inconjurata de un sant adanc umplut cu apa, pe care un pod mobil il lega de restul orasului.
Intre 1441 si 1456 a devenit comite de Timisoara cel care, la moartea sa, a fost numit "lumina lumii" : Iancu de Hunedoara. El a decis ridicarea unui nou castel, pe locul celui al lui Carol Robert, grav afectat de un cutremur, actualele dimensiuni si structura actuala pastrandu-se din acea vreme. Sala cavalerilor, ca si pozitia donjonului, aminteste de vestitul Castel al Huniazilor din Hunedoara.
Vreme de mai bine de o suta de ani, pana la caderea Banatului in mainile turcilor, a servit drept resedinta nobiliara pentru toti cei ce au stapanit domeniile Timisoarei. Pe urma, sub stapanirea otomana, a fost resedinta Pasalacului de Timisoara.
In timpul asediului la care armata imperiala a supus orasul, castelul a fost deteriorat, astfel incat dupa 1716 s-a procedat la o refacere a sa, ulterior avand rolul de depozit militar si cazarma de artilerie. La 1849 revolutionarii maghiari au distrus aproape in intregime trufasa constructie, aceasta fiind refacuta din temelii pana in 1856.
Actuala infatisare o are de pe la 1900. Fatada principala a fost desenata in stil romantic, cu ferestre terminate in arc neogotic ce au luat locul locasurilor pentru piesele de artilerie. Turnul castelului este de forma rectangulara, de mica inaltime, cu ferestre mici si terminat cu creneluri, pentru a sublinia importanta militara de odinioara. Intrarea principala este marcata de doi pilastri masivi ce au in partea superioara doua armuri de cavaler, accentuand aspectul gotic al edificiului.
Astazi, castelul a fost redat circuitului cultural, din 1947 aici stabilindu-se sediul Muzeului Banatului si adapostind sectiile de istorie si stiinte ale naturii. Iar cum in ultima suta de ani nu a beneficiat de vreo restaurare importanta structura sa de rezistenta a fost grav subrezita, in prezent fiind in plin proces de refacere.
Articol Wikipedia: http://ro.wikipedia.org/wiki/Castelul_Huniade_din_Timișoara
Oraşe în apropiere:
Coordonate: 45°45'11"N 21°13'37"E
- Muzeul de Artă 0.5 km
- VILA „INTERNAȚIONAL” 0.7 km
- Parcul de Sculptura, Fundatia Interart Triade 2.8 km
- Muzeul Satului Bănăţean 4.1 km
- Muzeul de Arta & Biblioteca Judeteana A.Xenopol 48 km
- Muzeul de locomotive 70 km
- Fosta zootehnie si serele 70 km
- Muzeul Banatului Montan 70 km
- Sat Bulci 73 km
- Muzeul satului (Bulci) 74 km
- Cartierul Cetate 0.2 km
- Cartierul Loga 0.5 km
- Complexul Studentesc 1 km
- Cartierul Elisabetin 1.3 km
- Perimetrul zonei cu cladiri istorice, zona de protectie arhitectonica 1.7 km
- Zona Stadionului 1.8 km
- cartier Calea Martirilor 2.4 km
- Cartier Fabric 2.5 km
- Cartierul Zona Soarelui 2.8 km
- Zona Metropolitană Timişoara (proiect) 5.6 km