Azilul de Bătrâni - Spitalul Medieval Sfântul Spirit

 loc istoric, nursing home (en), medieval, hospice (en), clădire istorică, 18th century construction (en), 14th century construction (en), 13th century construction (en), tourist attraction (en)

Pe strada Azilului la Nr. 4 se află Biserica Azilului și spitalul medieval (azi azil de bătrâni), menționat prima dată documentar în 1292 când comunitatea orașului predă ''o casă a noastră aflătoare in Sibiu, împreună cu toate cele ce țin de ea, care de multă vreme era intrebuințată de noi ca spital'', ordinului Ospitalierilor Sf. Spirit (Bruderschaft von Heiligen Geist).
În acest loc cel mai probabil a existat Mănăstirea Călugarilor Premonstratensi, atestați în oraș în 1234, fără indicarea locației exacte. Mănăstirea și cimitirul au fost distruse în invazia mongolă din 1241-42. Probabil în jurul anului 1250 comunitatea refolosește locația, inființând un ''spital'', cedat în 1292 ordinului Sf. Spirit. Săpături arheologice au demonstrat existența a unui nivel de construcții din lemn anterioare invaziei mongole (1241), prezența mormintelor în secolele 12-13, indicând existenta mănăstirii Premonstratensă pe această locație.
Actuala Biserică a Azilului s-a construit pe fundația unei hale de spital romanice cu ziduri din piatră (greșit considerată cea mai veche biserică din Sibiu) documentată in 1292. După 1292 halei a fost adaugat actualul cor, clădirea fiind transformată in hală de spital cu capelă de ordinul Sfântului Spirit. În cursul secolelor 14-15-18 se adaugă clădiri ansamblului, ajungând la extinderea actuală. În anul 1766 spitalul avea 47 de camere.
După incendiul din 1760 clădirea a fost transformată intr-o biserică sală. Biserica are un mic turnuleț clopotniță din lemn realizat în timpul transformărilor din 1760, înlocuind un fost turn de piatră și cărămida, atestat documentar în 1716 si recent dovedit arheologic (descoperite fundații solide la interiorul bisericii).
Ansamblul Azilului se compune din mai multe clădiri care închid la mijloc mai multe curți interioare legate între ele prin pasaje boltite înguste.
În apropierea spitalului se afla și una din băile publice ale orașului, atestată în anii 1486-87.
În cursul secolelor 18 și 19, în ansamblu a funcționat și o școala de fete.
În tot spațiul din jurul Bisericii Azilului a funcționat intre sfârșitul secolului 12 - început secol 13 și secolul 18, un cimitir. După anii 1550 doar ca spațiu de inmormântare pentru preoți.
În anul 1909 biserica a fost dezafectată ca lăcaș de cult evanghelic.