Lacul de Acumulare Poiana Uzului
Romania /
Bacau /
Asau /
World
/ Romania
/ Bacau
/ Asau
Maailm / România
lac de acumulare
Adaugă categorii
Lacul Poiana Uzului este un lac de acumulare antropic aflat pe cursul inferior al râului Uz, în amonte față de orașul Dărmănești. Este situat între vârfurile Dealul Mare (909 m) și Farcu Mic (1364 m) din Munții Nemira – aflate la sud și, Piciorul Arsurii (1050 m) și Obcina Lapoșului (1337 m) din Munții Ciucului – aflate la nord.
Lacul
Este circumscris pe latura nordică de DJ123, asfaltat până la gura de vărsare a Bărzăuței dar deteriorat de exploatările forestiere intensive din zonă.
Lacul are o lungime de 3,75 km, o suprafață de 334 hectare și un volum de 98 milioane metri cubi apă, cu adâncimea maximă de 64,7 m iar în prezent se află într-un plin proces de colmatare (aluviuni venite de pe râu și versanți).
Alimentează cu apă potabilă orașele Dărmănești, Comănești, parțial Bacău, Târgu Ocna, Onești cu ajutorul a trei magistrale DN 1000 mm din oțel dintre care una este cu scop industrial pentru Sucursala Termocentrale Borzești.
Barajul
Barajul în spatele căruia s-a format lacul este un baraj de greutate cu contraforți tip ''ciupercă'' (al doilea din Europa de acest tip), perfect drept, așezat în roci stâncoase și paturi de argilă. El unește muntele Piciorul Arsurii (Munții Ciucului) de Dealul Mare (Munții Nemira). Are în componența sa 28 de contraforți din beton armat de bună calitate pe fiecare față. Este străbătut de galerii, puțuri de aerisire, nișe de vizitare și de asemenea, un tunel de aducțiune la bază în caz de supraîncărcare cu apă a lacului. Prin construcție au fost prevăzute încăperi ce adăpostesc instalații de acționare și comandă. La partea superioară se găsesc trei câmpuri deversoare cu vane cu capacitatea de 590 mc/secundă și trei goliri de fund simple cu stavilopozi. Are înălțimea de 84 de m, lungimea de 507 m iar lacul are o lungime de 3,75 km, o suprafață de 334 hectare și un volum de 98 milioane metri cubi. Adâncimea maximă a lacului este de 64,7 m, la baza construcției. În interiorul barajul sunt încastrate două prize de apă potabilă, una de apă industrială și hidrocentrala cu puterea de 5 MW. Barajul este păzit 24 h din 24 de către o firmă privată de pază iar parcurgerea barajului la pas sau cu un autovehicul este strict interzisă datorită riscului biologic de infectare a apei din surse externe.
Secțiunea barajului + cote
Vedere de sus a barajului Valea Uzului
Istoric
Între 1950 și 1960, Valea Trotușului cunoaște o mare înflorire social-economică, de unde a necesitat construcția unui mare baraj de alimentare cu apă potabilă și industrială pentru orașele Onești, Târgu Ocna, Comănești, Moinești. Șeful de stat al Republicii Socialiste România de la acea vreme, Nicolae Ceaușescu a dat unde verde societății Trustul de Constructii Hidroenergetice (T.C.H.) - Grupul de Șantiere „Moldova” pentru construcția barajului după planurile realizate de I.P.A.C.H. (Institutul de Planuri de Amenajare și Construcții Hidrotehnice) cu un proiect unic în țară: folosirea contraforților de tip „ciupercă” pe fiecare față și renunțarea la idea unui baraj curbat, ceea ce îl face al doilea din Europa ca mărime și complexitate.
Date de interes turistic
Dincolo de coada lacului există satul, nou înființat după 1990 Valea Uzului, aparținând de orașul Dărmănești. În amonte, la frontiera dintre Județele Harghita și Bacău există satul Valea Uzului cu un cimtir al eroilor și o Tabăra școlară.
Lacul
Este circumscris pe latura nordică de DJ123, asfaltat până la gura de vărsare a Bărzăuței dar deteriorat de exploatările forestiere intensive din zonă.
Lacul are o lungime de 3,75 km, o suprafață de 334 hectare și un volum de 98 milioane metri cubi apă, cu adâncimea maximă de 64,7 m iar în prezent se află într-un plin proces de colmatare (aluviuni venite de pe râu și versanți).
Alimentează cu apă potabilă orașele Dărmănești, Comănești, parțial Bacău, Târgu Ocna, Onești cu ajutorul a trei magistrale DN 1000 mm din oțel dintre care una este cu scop industrial pentru Sucursala Termocentrale Borzești.
Barajul
Barajul în spatele căruia s-a format lacul este un baraj de greutate cu contraforți tip ''ciupercă'' (al doilea din Europa de acest tip), perfect drept, așezat în roci stâncoase și paturi de argilă. El unește muntele Piciorul Arsurii (Munții Ciucului) de Dealul Mare (Munții Nemira). Are în componența sa 28 de contraforți din beton armat de bună calitate pe fiecare față. Este străbătut de galerii, puțuri de aerisire, nișe de vizitare și de asemenea, un tunel de aducțiune la bază în caz de supraîncărcare cu apă a lacului. Prin construcție au fost prevăzute încăperi ce adăpostesc instalații de acționare și comandă. La partea superioară se găsesc trei câmpuri deversoare cu vane cu capacitatea de 590 mc/secundă și trei goliri de fund simple cu stavilopozi. Are înălțimea de 84 de m, lungimea de 507 m iar lacul are o lungime de 3,75 km, o suprafață de 334 hectare și un volum de 98 milioane metri cubi. Adâncimea maximă a lacului este de 64,7 m, la baza construcției. În interiorul barajul sunt încastrate două prize de apă potabilă, una de apă industrială și hidrocentrala cu puterea de 5 MW. Barajul este păzit 24 h din 24 de către o firmă privată de pază iar parcurgerea barajului la pas sau cu un autovehicul este strict interzisă datorită riscului biologic de infectare a apei din surse externe.
Secțiunea barajului + cote
Vedere de sus a barajului Valea Uzului
Istoric
Între 1950 și 1960, Valea Trotușului cunoaște o mare înflorire social-economică, de unde a necesitat construcția unui mare baraj de alimentare cu apă potabilă și industrială pentru orașele Onești, Târgu Ocna, Comănești, Moinești. Șeful de stat al Republicii Socialiste România de la acea vreme, Nicolae Ceaușescu a dat unde verde societății Trustul de Constructii Hidroenergetice (T.C.H.) - Grupul de Șantiere „Moldova” pentru construcția barajului după planurile realizate de I.P.A.C.H. (Institutul de Planuri de Amenajare și Construcții Hidrotehnice) cu un proiect unic în țară: folosirea contraforților de tip „ciupercă” pe fiecare față și renunțarea la idea unui baraj curbat, ceea ce îl face al doilea din Europa ca mărime și complexitate.
Date de interes turistic
Dincolo de coada lacului există satul, nou înființat după 1990 Valea Uzului, aparținând de orașul Dărmănești. În amonte, la frontiera dintre Județele Harghita și Bacău există satul Valea Uzului cu un cimtir al eroilor și o Tabăra școlară.
Articol Wikipedia: https://ro.wikipedia.org/wiki/Lacul_Poiana_Uzului
Oraşe în apropiere:
Coordonate: 46°19'43"N 26°21'46"E
- Lacul de acumulare Răcăciuni 47 km
- Lacul de acumulare Bereşti 54 km
- Lacul Calimanesti 74 km
- Lacul de acumulare Movileni 90 km
- Lacul Izvorul Muntelui (Lacul Bicaz) 91 km
- Balta Corbu Nou 134 km
- Lacul Dracşani 154 km
- Lacul Vidraru 168 km
- Lacul Stînca-Costeşti (1978) 200 km
- Lacul Vidra 230 km
- Ocolul Silvic Privat Lignum Austria 0.8 km
- Interfluviul Uz-Ciobănuș 8.5 km
- Creasta Munților Nemira 15 km
- Munţii Nemira (1649 m) 16 km
- Depresiunea Comăneştiului 18 km
- Munţii Ciucului (1553 m) 18 km
- Interfluviul Ciobănuș-Sulța 19 km
- Interfluviul Sulța-Ciugheș 25 km
- Judeţul Bacău 30 km
- Munţii Bodoc (1241 m) 33 km
Comentarii