Platforma Industrială Solventul(Combinat petrochimic) (Timişoara)

 monument, producţie, clădire istorică, industrie petrochimică

PRIMUL COMBINAT PETROCHIMIC DIN ROMÂNIA

Nu e vorba de Hiroshima! E chiar Timisoara!...

Nu, nu au trecut nici americanii pe aici, cum au trecut pe la Hiroshima.
Şi nici Uniunea Europeana nu a lansat nici o bomba.
Solventul din Timişoara, pentru cine a uitat sau pentru cine nu ştie, a fost o companie producatoare de spirt şi solvenţi.
Prima fabrica de pe platforma Solventul a fost construita in 1869...
La sfarşitul anului 1989, Solventul avea peste 3.000 de angajaţi.
Politica dezastruoasa a lui Ion Iliescu de dezintegrare a proprietaţii, de a imburghezi o noua clasa conducatoare in Romania şi de a proteja interesele indivizilor agreaţi la Cotroceni şi Palatul Victoria, a transformat economia romaneasca intr-o gramada de fier vechi şi de moloz.
Cel mai limpede exemplu il constituie Solventul, care arata in prezent ca Hiroshima dupa atacul americanilor, la 6 august 1945.
In 1997, mai ramasesera aproximativ 1.400 de salariaţi.
Dar, fiindca cea mai mare parte a producţiei de etilena şi propilena era furnizata catre sarbii de la HIP Pancevo, iar criza din Iugoslavia a stopat legatura economica, la Solventul au ramas doar vreo 150 de angajaţi, pentru conservarea instalaţiilor şi pentru paza.
Ca sa-şi inceteze definitiv activitatea in 1998.
Iar de atunci, Solventul a fost dezmembrat bucata cu bucata.
Pana la urma, se pare, activele societaţii au fost achiziţionate de Valkiria Invest din Bucureşti, care a obţinut şi un certificat de urbanism pentru... construire ansamblu rezidenţial şi comercial.
Iar Valkiria, se spune, a vandut instalaţiile şi fierul vechi catre o firma din Constanţa, Pacifica Expert...
Dar şi Pacifica Expert le-ar fi revandut unei alte firme, tot din Constanţa, Intercom Prest...
Ce a ramas din ceea ce s-a construit in Timişoara, vreme de 120 de ani, se vede de la distanţa...
ACEASTA ESTE POVESTEA PRIMULUI COMBINAT PETROCHIMIC DIN ROMÂNIA...
www.timisoaraexpress.ro/stiri-locale-timisoara/nu-e-vor...

CLASE DE ÎNCADRARE
Clasa 1

Produse chimice destinate industriei, stiintelor, fotografiei, agriculturii , horticulturii si silviculturii; rasini artificiale in stare bruta, materiale plastice in stare bruta; ingrasaminte pentru pamant; compozitii extinctoare; preparate pentru calire si sudura metalelor; produse chimice destinate conservarii alimentelor; materiale tanante; adezivi (materiale de lipit) destinati/e industriei.
Clasa 3

Preparate pentru albit si alte substante pentru spalat; preparate pentru curatare, lustruire, degresare si slefuire; sapunuri; parfumerie, uleiuri esentiale, cosmetice, lotiuni pentru par; produse pentru ingrijirea dintilor.
Clasa 4

Uleiuri si grasimi industriale; lubrifianti; produse pentru absorbtia, umezirea si compactarea pulberilor; combustibili (inclusiv benzina pentru motoare) si substante pentru iluminat; lumanari si fitile pentru iluminat
Clasa 5

Produse farmaceutice si veterinare; produse igienice pentru medicina; substante dietetice de uz medical, alimente pentru sugari; plasturi si materiale pentru pansamente; materiale pentru plombarea dintilor si pentru mulaje dentare; dezinfectante; produse pentru distrugerea animalelor daunatoare; fungicide, ierbicide.

Clasa 30

Cafea, ceai, cacao, zahar, orez, tapioca, sago, inlocuitori de cafea; faina si preparate facute din cereale, piine, produse de patiserie si cofetarie, inghetata comestibila; miere, sirop de melasa; drojdie, praf de copt; sare, mustar; otet, sosuri ( condimente ); mirodenii; gheata.


Fabrica de rafinărie şi spirt (Solventul) Cu un capital de două milioane de coroane depus de bancheri şi industriaşi din Budapesta şi de câteva familii bogate din Timişoara, s-a înfiinţat prima fabrică de rafinărie şi spirt, pentru producerea spirtului din cereale. Fabrica a fost construită în Iosefin, pe o suprafaţă de peste trei hectare şi jumătate, şi a început să funcţioneze în 1869, cu 200 de muncitori. După ce a ars în întregime în 1881, patronatul a decis să construiască o fabrică după ultimele standarde tehnologice iar pentru protejarea investiţiilor, fabrica se ocupa şi cu creşterea vitelor, care erau exportate la Budapesta şi la Viena. Profiturile anuale au fost consistente, sporind de la aproximativ 40 de mii de florini în 1870 la aproape 700 de mii de coroane în 1915.

Din 1910 a fost controlată de banca „Timişiana”, care a majorat capitalul social, a construit o uzină electrică proprie şi a cumpărat primele vagoane cisternă pentru transportul spirtului, producând atât pentru consumul intern cât şi pentru export. În 1926, după ce fabricarea spirtului şi consumul acestuia au fost restricţionate de către stat, s-au dezvoltat alte ramuri de producţie, precum fabricarea acidului carbonic, a butanolului şi a acetonei. Din 1930, s-a numit Prima Fabrică de Spirt şi Industrie Chimică din Timişoara S.p.A. şi şi-a diversificat producţia de chimicale. Dotările fabricii din anii următori erau demne de invidiat: băi cu apă caldă, o infirmerie al cărei medic era angajatul fabricii, bibliotecă, sală cu instrumente muzicale, săli de mese şi cantină cu mâncare caldă la un preţ modic şi o serie de alte facilităţi pentru muncitorii care lucrau în fabrică. În anii regimului comunist, fabrica s-a numit „Solventul” şi a continuat să producă spirt rafinat, săpunuri, solvenţi, devenind un combinat petrochimic. Întreprinderea a fost falimentată în timpul embargoului din Iugoslavia, fiind ulterior privatizată pe un preţ modic. A urmat un şir întreg de litigii, rezultat al unor complicate inginerii financiare, vechile clădiri istorice au fost dărâmate fără vreo autorizaţie de demolare, instalaţiile au fost tăiate în lipsa unui acord de mediu iar fostul combinat a fost vândut, treptat, la fier vechi, fără ca zona în care s-au folosit substanţe chimice toxice să fi fost ecologizată. Vandalizarea vechilor clădiri n-a întâmpinat nici o opoziţie serioasă din partea autorităţilor, care aveau obligaţia de a apăra patrimoniul oraşului, astfel încât un valoros monument istoric de arhitectură industrială s-a transformat în ruine.

www.pressalert.ro/2014/10/timisoara-uitata-cladiri-indu...

Cel mai recent exemplu de nepăsare cruntă este jaful de fier vechi permis de autorităţi pe platforma fostului combinat chimic Solventul. Constănţenii de la Intercomp Prest au dărâmat întreg complexul de clădiri construite în 1868, care amintea de prima fabrică de spirt din Ungaria, cât şi de pe actualul teritoriu al României. Demolatorii nu au ţinut cont nici de amenda de 50.000 de lei primită de la Primărie, nici de interdicţia de a sista lucrările, nici de semnalele de alarmă trase de sociateta civilă şi presă.
„Repet ce am spus de multe ori. Vin investitorii din afara oraşului, cumpără o clădire şi nu îi interesează de istoria lui. Încalcă toate legile. Dacă un om simplu ar fi fost în locul celor de la Solventul, cu siguranţă ar fi avut de suferit. Dar cei de acolo demolează fără probleme”, a mai spus Doina Antoniuc.

Citeste mai mult: adevarul.ro/locale/timisoara/cum-preface-scrum-istoria-industriei-timisoara-galerie-foto-1_50aebcba7c42d5a6639fbe94/index.html