Rezervaţia Arheologică TIBISCUM
Romania /
Caras-Severin /
Paltinis /
World
/ Romania
/ Caras-Severin
/ Paltinis
loc istoric, sit arheologic
1. Izvoarele antice
Printre orasele Daciei romane, Tibiscum se remarca printr-o istorie marcata de multe elemente inedite. Pozitia sa geografica, aproximativ in centrul zonei de sud-vest a Daciei, dezvoltarea economica a asezarii, urmata de o crestere demografica si de inflorirea urbana, au determinat si impulsionat aparitia unui centru militar, economic si spiritual important, chiar daca nu a atins amploarea unor centre ca Sarmizegetusa, Apulum, Drobeta. Acest fapt explica ridicarea relativ tarzie a asezarii la statutul de municipium.
Ptolemeu, in Geographia (III, 8, 4), aminteste localitatea sub numele de Tiriskon la mijlocul secolului al III-lea; Tabula Peutingeriana (VII.2) o inregistreaza sub numele de Tivisco. Geograful din Ravenna, in secolul al VI-lea, o numeste Tibis. In inscriptii, numele asezarii a fost folosit ca epitet al unor trupe ce au stationat in castru: Numerus Palmyrenorum Tibiscensium, Numerus Maurorum Tibiscensium.
Toponimul Tibiscum, de origine traco-dacica, a fost preluat de la hidronimul Tibiscus (raul Timis de azi) si ar avea semnificatia de "loc mlastinos".
Castrul Tibiscum sau, mai bine zis, castrele care s-au construit succesiv pe acest loc, au fost amplasate pe malul stang al raului Timis, la circa 500 m sud de confluenta acestuia cu raul Bistra.
top
2. Pozitia geografica si caile de comunicatie
Anticul Tibiscum era asezat in depresiunea de contact dintre culoarele Timis si Bistra, la 6 km nord de orasul Caransebes (jud. Caras-Severin). In aceasta campie inalta, brazdata de cursul raului Timis, s-a dezvoltat intreaga asezare antica. Spre nord-vest, zona era delimitata de campia joasa a Lugojului, spre nord, de sirul de dealuri de la poalele Muntilor Poiana Rusca, spre vest, depresiunea era inchisa de Dealurile Buziasului, continuatem la randul lor, spre vest, de Muntii Dognecei, iar spre sud-vest se aflau bogatii Munti ai Banatului.
Reteaua hidrografica a zonei era delimitata de cele doua rauri - Timis si Bistra - care, in antichitate, trebuie sa fi avut o importanta economica deosebita, in primul rand prin bogatia in peste. Raul Bistra era cunoscut mai tarziu, in tot cursul evului mediu, pentru exploatarile de nisip aurifer facute de locuitorii din imprejurimi. In mare parte, alimentarea raurilor era pluvionara, ceea ce determina ridicarea (mai ales primavara) a panzei freatice.
Zona in care a fost amplasat castrul si asezarea civila Tibiscum, de o parte si de alta a raului, era formata din doua terase inalte, ferite de inundatii, unde cursul fluctuant al raului Timis a determinat aparitia unor meandre ce a determinat modificarea configuratiei terenului din antichitate si pana astazi.
Factorii climatici au constituit, de asemenea, unul dintre motivele care au determinat asezarea romanilor in aceasta zona. Temperatura medie anuala este de 8ºC, cu precipitatii abundente. Caracteristicile sunt ploile de toamna si iernile blande, influentate de clima sud-mediteraneana din partea de sud-vest a Romaniei.
Locul in care a fost ridicat anticul Tibiscum este cunoscut sub numele de "Cetate" sau "Peste ziduri". Complexul acesta de ruine se compune dintr-un castru, vicus militar si asezarea civila, respectiv orasul.
Asezarile care au fiintat pe trasele raului Timis in antichitate au beneficiat de o campie fertila (proprice agriculturii), de paduri de fag (sursa bogata de materie prima pentru constructii si lemn pentru foc) si de vanat (printre care mistretul detinea locul cel mai important). Zonele de deal din imprejurimi au eferit, prin pasunile lor, conditii favorabile pentru cresterea vitelor.
Tibiscum se afla la intersectia a doua drumuri imperiale. Primul venea din sudul Dunarii, de la Lederata-Arcidava (Varadia) - Centrum Putea (Surduc) - Bersobis-Aizis (Farliug) - Caput Bubalii (Valea Boului), pana la castrum Tibiscum, in dreptul portii decumana; de acolo, ocolind castrul si asezarea civila, traversa raul Timis, pentru a se uni apoi cu drumul imperial Dierna - Tibiscum, care, dupa ce urma malul drept al raului Timis, se indrepta spre est, spre Portile de Fier ale Transilvaniei, spre Sarmizegetusa. O ramnificatie a drumului imperial, urmand cursul raului Timis, se indrepta spre nord-est, in directia raului Mures. Cercetarile arheologice de teren l-au identificat pe mai multe portiuni in acesta directie.
Prin pozitia sa geografica, Tibiscum a detinut locul cel mai important in sistemul defensiv al sud-vestului provinciei si, implicit, al capitalei Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
top
3. Istoricul cercetarilor
Cele dintai informatii documentare referitoare la materialele arheologice descoperite pe vatra anticului Tibiscum se pastreaza in manuscrisul lui Ioan Mezerzius, datat in secolul al XVI-lea, unde sunt descrise doua inscriptii funerare romane care ar fi fost descoperite la Caransebes.
Spre sfarsitul veacului al XVII-lea, Luigi Fernando Marsigli, ofiter italian din armata austriaca, a facut, pe la anul 1690, o prima descriere a mai multor ruine antice de pe teritoriul foetei provincii Dacia; intre acestea apare amintita si cunoscuta inscriptie dedicata imparatesei Cornelia Salomina de catre ordo municipii, fiind singura mentiune epigrafica datata a titlului de municipium pe care l-a avut orasul. Tot Marsigli descrie, pentru prima data, ruinele antice de la Tibiscum: "pe malul de vest al raului Timis, nu departe de confluenta raului cu Bistra. El (castrul, n.n.) este format din mai multe valuri, unul in celalalt, insotite de santuri. Din unul din colturile fortificatiei interioare inca se poate vedea o bucata de zid". Aceasta fortificatie a fost denumita de Marsigli "Cavaran', singura asezare rurala moderna, la acea data, din imediata apropiere a ruinelor. Interesanta este o a doua fortificatie descrisa de Marsigli, denumita GIPP (Gippa - Jupa), aflata in apropierea primei fortificatii, pe aceeasi parte a raului Timis: "fortificatie vecina cu fortul precedent, plasata pe aceeasi parte a raului Timis, ale carei urme sunt sub forma de arc si din care apa a distrus o buna parte" Ea "inchide un mic fort care a fost construit pe malul raului".
Giuseppe Ariosti copia, la inceputul secolului al XVIII-lea , un monument funerar aflat atunci la Caransebes, actualmente pastrat la Muzeul Banatului din Timisoara, reprezentand lespedea funerara a veteranului P. Aurelius Ulpius.
Monumente sculpturale sau sub forma de inscriptii descoperite pe teritoriul asezarii au atras, in cursul secolului al XIX-lea, atentia mai multor amatori de antichitati dar si a unor renumiti cercetatori in domeniu. In repertoriul epigrafico-arheologic al lui J. F. Neigebauer (1783-1866) apar, alaturi de alte piese provenind din Banat, si cateva inscriptii descoperite la Tibiscum. M. Ackner si F. Müller, in cuprinsul inscriptiilor dedicate Daciei, publica o inscriptie si o diploma militara de la Tibiscum.
Desi Th. Mommsen, cu ocazia calatoriei sale in Dacia, in 1873, pentru alcatuirea Corpusului, nu a ajuns in Banat, cea mai mare parte a inscriptiilor din aceasta zona a fost adunata din publicatii si prezentata in CIL de catre A. V. Domaszewski.
Identificarea ruinelor antice pastrate in apropierea localitatii Jupa cu Tibiscum apartine lui C. Mannert, la inceputul secolului al XIX-lea. Primele cercetari arheologice au fost initiate in anul 1875, de catre Ortvay Tivadar, pe malul drept al raului Timis, surprinzand cea mai mare parte din asezarea civila, cuprinsa in perimetrul delimitat la est de satul Iaz, la nord de satul Ciuta, pana la raul Bistra, iar la vest de satul Jupa.
In anul 1851, la Jupa a fost descoperita o diploma militara, datata in 13 decembrie 158, decret de acordare a cetateniei romane unui soldat din Cohors I Vindelicorum, cu numele de Barsimsus.
Dupa cateva decenii de la primele cercetari de teren, se initiaza la Tibiscum o serie de sapaturi, care nu au avut un caracter stiintific, ele urmarind doar sa scoata la lumina piese arheologice, pastrate actualmente in muzeele din Viena si Budapesta; cateva au intrat in colectia diocezei Lugojului de unde au fost transferate in patrimoniul muzeului orasenesc.
La sfarsitul secolului XIX, Felix Milleker a vizitat ruinele de la Jupa, remarcand dispunerea lor pe ambele maluri ale raului Timis. In stanga vaii a observat o constructie de forma trapezoidala (castrul mare), iar pe malul drept au aparut ruine intre confluenta Bistrei cu Timisul si triunghiul format de terenul dintre satele Ciuta si Iaz.
In anii 1923-1924, profesorul G. G. Mateescu de la Universitatea din Cluj a initiat primele sapaturi sistematice de la Tibiscum. Disparitia prematura a lui G. G. Mateescu nu a permis publicarea, decat in foarte mica masura, a rezultatelor cercetarilor din castrul mare, mai ales pentru identificarea zidului de incinta a castrului, ale carui dimensiuni le apreciaza la 140 x 160m.
In acelasi timp, intre oct. - nov. 1923, I. Boros din Lugoj va efectua o serie de cercetari arheologice in asezarea aflata la nord-est de castru (vicus-ul militar). Un plan al constructiilor dezvelite cu aceasta ocazie ni s-a pastrat, fara a avea alte amanunte despre materialele arheologice. Dupa aspect, ele par a fi edificiile redescoperite de profesorul M. Moga in cursul cercetarilor din anii 1964-1975 (edificiile de pe latura de est a vicus-ului militar).
In februarie 1926 are loc o mare inundatie provocata de raul Timis ce duce la distrugerea a numeroase monumente si chiar edificii. Cu acest prilej s-a putut observa o pila a unui presupus pod antic peste rau.
In anul 1964 au inceput primele sapaturi sistematice la Tibiscum, sub conducerea profesorului M. Moga, iar din 1975 se constituie un colectiv complex de cercetatori de la muzeele din Timisoara si Caransebes. In decursul cercetarilor efectuate de M. Moga au fost identificate 4 niveluri de locuire in castru, au fost dezvelite portile de nord si de est ale castrului mare, iar in asezarea civila de langa castru a fost pus in evidenta un complex de cladiri (notate de la I la X), ramas, in cea mai mare parte, inedit. Sapaturile arheologice intreprinse de M. Moga a reusit sa evidentieze un important centru militar al Daciei, inscriptiile tegulare demonstrand prezenta concomitenta la Tibiscum a mai multor trupe auxiliare.
Din 1977, zona arheologica aflata pe malul stang al Timisului, cuprinzand castrul si o parte din vicus-ul militar, a fost organizata in Rezervatia Arheologica Tibiscum. Din acest moment, atentia a fost indreptata spre crearea unei baze moderne de cercetare, avand depozite de tranzit, un laborator de restaurare, laborator foto, etc., care sa permita conservarea si punerea in circuitul turismului istoric.
Printre orasele Daciei romane, Tibiscum se remarca printr-o istorie marcata de multe elemente inedite. Pozitia sa geografica, aproximativ in centrul zonei de sud-vest a Daciei, dezvoltarea economica a asezarii, urmata de o crestere demografica si de inflorirea urbana, au determinat si impulsionat aparitia unui centru militar, economic si spiritual important, chiar daca nu a atins amploarea unor centre ca Sarmizegetusa, Apulum, Drobeta. Acest fapt explica ridicarea relativ tarzie a asezarii la statutul de municipium.
Ptolemeu, in Geographia (III, 8, 4), aminteste localitatea sub numele de Tiriskon la mijlocul secolului al III-lea; Tabula Peutingeriana (VII.2) o inregistreaza sub numele de Tivisco. Geograful din Ravenna, in secolul al VI-lea, o numeste Tibis. In inscriptii, numele asezarii a fost folosit ca epitet al unor trupe ce au stationat in castru: Numerus Palmyrenorum Tibiscensium, Numerus Maurorum Tibiscensium.
Toponimul Tibiscum, de origine traco-dacica, a fost preluat de la hidronimul Tibiscus (raul Timis de azi) si ar avea semnificatia de "loc mlastinos".
Castrul Tibiscum sau, mai bine zis, castrele care s-au construit succesiv pe acest loc, au fost amplasate pe malul stang al raului Timis, la circa 500 m sud de confluenta acestuia cu raul Bistra.
top
2. Pozitia geografica si caile de comunicatie
Anticul Tibiscum era asezat in depresiunea de contact dintre culoarele Timis si Bistra, la 6 km nord de orasul Caransebes (jud. Caras-Severin). In aceasta campie inalta, brazdata de cursul raului Timis, s-a dezvoltat intreaga asezare antica. Spre nord-vest, zona era delimitata de campia joasa a Lugojului, spre nord, de sirul de dealuri de la poalele Muntilor Poiana Rusca, spre vest, depresiunea era inchisa de Dealurile Buziasului, continuatem la randul lor, spre vest, de Muntii Dognecei, iar spre sud-vest se aflau bogatii Munti ai Banatului.
Reteaua hidrografica a zonei era delimitata de cele doua rauri - Timis si Bistra - care, in antichitate, trebuie sa fi avut o importanta economica deosebita, in primul rand prin bogatia in peste. Raul Bistra era cunoscut mai tarziu, in tot cursul evului mediu, pentru exploatarile de nisip aurifer facute de locuitorii din imprejurimi. In mare parte, alimentarea raurilor era pluvionara, ceea ce determina ridicarea (mai ales primavara) a panzei freatice.
Zona in care a fost amplasat castrul si asezarea civila Tibiscum, de o parte si de alta a raului, era formata din doua terase inalte, ferite de inundatii, unde cursul fluctuant al raului Timis a determinat aparitia unor meandre ce a determinat modificarea configuratiei terenului din antichitate si pana astazi.
Factorii climatici au constituit, de asemenea, unul dintre motivele care au determinat asezarea romanilor in aceasta zona. Temperatura medie anuala este de 8ºC, cu precipitatii abundente. Caracteristicile sunt ploile de toamna si iernile blande, influentate de clima sud-mediteraneana din partea de sud-vest a Romaniei.
Locul in care a fost ridicat anticul Tibiscum este cunoscut sub numele de "Cetate" sau "Peste ziduri". Complexul acesta de ruine se compune dintr-un castru, vicus militar si asezarea civila, respectiv orasul.
Asezarile care au fiintat pe trasele raului Timis in antichitate au beneficiat de o campie fertila (proprice agriculturii), de paduri de fag (sursa bogata de materie prima pentru constructii si lemn pentru foc) si de vanat (printre care mistretul detinea locul cel mai important). Zonele de deal din imprejurimi au eferit, prin pasunile lor, conditii favorabile pentru cresterea vitelor.
Tibiscum se afla la intersectia a doua drumuri imperiale. Primul venea din sudul Dunarii, de la Lederata-Arcidava (Varadia) - Centrum Putea (Surduc) - Bersobis-Aizis (Farliug) - Caput Bubalii (Valea Boului), pana la castrum Tibiscum, in dreptul portii decumana; de acolo, ocolind castrul si asezarea civila, traversa raul Timis, pentru a se uni apoi cu drumul imperial Dierna - Tibiscum, care, dupa ce urma malul drept al raului Timis, se indrepta spre est, spre Portile de Fier ale Transilvaniei, spre Sarmizegetusa. O ramnificatie a drumului imperial, urmand cursul raului Timis, se indrepta spre nord-est, in directia raului Mures. Cercetarile arheologice de teren l-au identificat pe mai multe portiuni in acesta directie.
Prin pozitia sa geografica, Tibiscum a detinut locul cel mai important in sistemul defensiv al sud-vestului provinciei si, implicit, al capitalei Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
top
3. Istoricul cercetarilor
Cele dintai informatii documentare referitoare la materialele arheologice descoperite pe vatra anticului Tibiscum se pastreaza in manuscrisul lui Ioan Mezerzius, datat in secolul al XVI-lea, unde sunt descrise doua inscriptii funerare romane care ar fi fost descoperite la Caransebes.
Spre sfarsitul veacului al XVII-lea, Luigi Fernando Marsigli, ofiter italian din armata austriaca, a facut, pe la anul 1690, o prima descriere a mai multor ruine antice de pe teritoriul foetei provincii Dacia; intre acestea apare amintita si cunoscuta inscriptie dedicata imparatesei Cornelia Salomina de catre ordo municipii, fiind singura mentiune epigrafica datata a titlului de municipium pe care l-a avut orasul. Tot Marsigli descrie, pentru prima data, ruinele antice de la Tibiscum: "pe malul de vest al raului Timis, nu departe de confluenta raului cu Bistra. El (castrul, n.n.) este format din mai multe valuri, unul in celalalt, insotite de santuri. Din unul din colturile fortificatiei interioare inca se poate vedea o bucata de zid". Aceasta fortificatie a fost denumita de Marsigli "Cavaran', singura asezare rurala moderna, la acea data, din imediata apropiere a ruinelor. Interesanta este o a doua fortificatie descrisa de Marsigli, denumita GIPP (Gippa - Jupa), aflata in apropierea primei fortificatii, pe aceeasi parte a raului Timis: "fortificatie vecina cu fortul precedent, plasata pe aceeasi parte a raului Timis, ale carei urme sunt sub forma de arc si din care apa a distrus o buna parte" Ea "inchide un mic fort care a fost construit pe malul raului".
Giuseppe Ariosti copia, la inceputul secolului al XVIII-lea , un monument funerar aflat atunci la Caransebes, actualmente pastrat la Muzeul Banatului din Timisoara, reprezentand lespedea funerara a veteranului P. Aurelius Ulpius.
Monumente sculpturale sau sub forma de inscriptii descoperite pe teritoriul asezarii au atras, in cursul secolului al XIX-lea, atentia mai multor amatori de antichitati dar si a unor renumiti cercetatori in domeniu. In repertoriul epigrafico-arheologic al lui J. F. Neigebauer (1783-1866) apar, alaturi de alte piese provenind din Banat, si cateva inscriptii descoperite la Tibiscum. M. Ackner si F. Müller, in cuprinsul inscriptiilor dedicate Daciei, publica o inscriptie si o diploma militara de la Tibiscum.
Desi Th. Mommsen, cu ocazia calatoriei sale in Dacia, in 1873, pentru alcatuirea Corpusului, nu a ajuns in Banat, cea mai mare parte a inscriptiilor din aceasta zona a fost adunata din publicatii si prezentata in CIL de catre A. V. Domaszewski.
Identificarea ruinelor antice pastrate in apropierea localitatii Jupa cu Tibiscum apartine lui C. Mannert, la inceputul secolului al XIX-lea. Primele cercetari arheologice au fost initiate in anul 1875, de catre Ortvay Tivadar, pe malul drept al raului Timis, surprinzand cea mai mare parte din asezarea civila, cuprinsa in perimetrul delimitat la est de satul Iaz, la nord de satul Ciuta, pana la raul Bistra, iar la vest de satul Jupa.
In anul 1851, la Jupa a fost descoperita o diploma militara, datata in 13 decembrie 158, decret de acordare a cetateniei romane unui soldat din Cohors I Vindelicorum, cu numele de Barsimsus.
Dupa cateva decenii de la primele cercetari de teren, se initiaza la Tibiscum o serie de sapaturi, care nu au avut un caracter stiintific, ele urmarind doar sa scoata la lumina piese arheologice, pastrate actualmente in muzeele din Viena si Budapesta; cateva au intrat in colectia diocezei Lugojului de unde au fost transferate in patrimoniul muzeului orasenesc.
La sfarsitul secolului XIX, Felix Milleker a vizitat ruinele de la Jupa, remarcand dispunerea lor pe ambele maluri ale raului Timis. In stanga vaii a observat o constructie de forma trapezoidala (castrul mare), iar pe malul drept au aparut ruine intre confluenta Bistrei cu Timisul si triunghiul format de terenul dintre satele Ciuta si Iaz.
In anii 1923-1924, profesorul G. G. Mateescu de la Universitatea din Cluj a initiat primele sapaturi sistematice de la Tibiscum. Disparitia prematura a lui G. G. Mateescu nu a permis publicarea, decat in foarte mica masura, a rezultatelor cercetarilor din castrul mare, mai ales pentru identificarea zidului de incinta a castrului, ale carui dimensiuni le apreciaza la 140 x 160m.
In acelasi timp, intre oct. - nov. 1923, I. Boros din Lugoj va efectua o serie de cercetari arheologice in asezarea aflata la nord-est de castru (vicus-ul militar). Un plan al constructiilor dezvelite cu aceasta ocazie ni s-a pastrat, fara a avea alte amanunte despre materialele arheologice. Dupa aspect, ele par a fi edificiile redescoperite de profesorul M. Moga in cursul cercetarilor din anii 1964-1975 (edificiile de pe latura de est a vicus-ului militar).
In februarie 1926 are loc o mare inundatie provocata de raul Timis ce duce la distrugerea a numeroase monumente si chiar edificii. Cu acest prilej s-a putut observa o pila a unui presupus pod antic peste rau.
In anul 1964 au inceput primele sapaturi sistematice la Tibiscum, sub conducerea profesorului M. Moga, iar din 1975 se constituie un colectiv complex de cercetatori de la muzeele din Timisoara si Caransebes. In decursul cercetarilor efectuate de M. Moga au fost identificate 4 niveluri de locuire in castru, au fost dezvelite portile de nord si de est ale castrului mare, iar in asezarea civila de langa castru a fost pus in evidenta un complex de cladiri (notate de la I la X), ramas, in cea mai mare parte, inedit. Sapaturile arheologice intreprinse de M. Moga a reusit sa evidentieze un important centru militar al Daciei, inscriptiile tegulare demonstrand prezenta concomitenta la Tibiscum a mai multor trupe auxiliare.
Din 1977, zona arheologica aflata pe malul stang al Timisului, cuprinzand castrul si o parte din vicus-ul militar, a fost organizata in Rezervatia Arheologica Tibiscum. Din acest moment, atentia a fost indreptata spre crearea unei baze moderne de cercetare, avand depozite de tranzit, un laborator de restaurare, laborator foto, etc., care sa permita conservarea si punerea in circuitul turismului istoric.
Oraşe în apropiere:
Coordonate: 45°27'58"N 22°11'25"E
- Aşezarea urbană Tibiscum 0.7 km
- castru roman Bersobis 45 km
- Berzovia 45 km
- Cetăţuie 61 km
- zonă cercetată arheologic Parța 89 km
- valul I 92 km
- valul II 92 km
- valul III 92 km
- Fortificația cu valuri de pământ de la Corneşti-Iarcuri 94 km
- Cetatea Veche 110 km
- Iaz 3.3 km
- Obreja 5.5 km
- Aeroport 7.1 km
- Balta-Sărată 10 km
- Glimboca 10 km
- Poiana 13 km
- Combinatul Siderurgic 13 km
- Lacul Poiana Mărului 25 km
- Muntele Mic 25 km
- Comuna Lunca Cernii de Jos, Jud. HUNEDOARA 34 km