Dealul Cetatii Dacice Jigodin II

 ruine, sit arheologic, historic ruins (en)

"Periegheze: B. Orban, (sec. XIX), Al. Ferenczi, (1935) şi V. Şoiom-Crişan, I. Ferenczi (1986); Sondaje de verificare M. Macrea (1950). La capătul unui mic afluent de pe partea dreaptă a Oltului, (într-o ramură a Munţilor Flarghita ce delimitează depresiunea sudică a Ciucului de Mijloc), se află o înălţime de formă conică, (cota 904 m), cu pante abrupte. Datorită poziţiei geografice şi a pădurii de molid, este greu de observat, doar dinspre nord, nord - est, pe timp frumos. De pe vârf oferă o bună vizibilitate asupra întregii depresiuni a Ciucului, de la Sîndominic până la Tuşnad, inclusiv asupra celorlalte fortificaţii dacice. Dealul este flancat spre sud, vest şi nord de muntele Harom (cota 1080 m) şi de ramurile înalte ale acestuia, spre nord-est de cetatea Jigodin III şi spre est de Jigodin I, (împreună formând un triunghi, asemănător celui de la Racu - Ciceu). Spre sud-vest este legat de muntele Harom printr-o şa mai joasă, dar în această parte se ridică brusc o stâncă înaltă de circa 20 m, “care pare a fi tăiată de mâna omului” (Ferenczi, 1938). Drumul de acces spre platou nu a putut fi localizat, zona fiind total împădurită. Din bibliografia consultată rezultă ca platoul, de formă elipsoidală, (axul lung pe direcţia nord-est, sud-vest, circa 85 x 35 m), este mărginit de ziduri din piatră legată cu mortar (?), medievale timpurii, a căror înălţime este astăzi de circa 0,40-0,50 m. Acestea suprapun fortificaţia dacică formată din val (zid?) de piatră amestecată cu pământ şi probabil şanţ. Cetatea a fost distrusă, se pare, de un puternic incendiu. Materialele descoperite de Al. Ferenczi şi M. Macrea sunt în exclusivitate de factură dacică şi se compun din zgură de fier, lipitură cu urme de bârne, cute, fusaiole, unelte de fier şi fragmente de vase modelate cu mâna (ceşti şi borcane ornamentate cu brâie alveolare sau crestate, linii în val, simple sau în benzi, motivul şarpelui etc.) şi roata, (fragmente de fructiere, străchini, strecurătoare, vase de provizii). Datorită lipsei cercetărilor sistematice, cetatea nu poate fi încadrată cronologic cu exactitate, mai precis nu se cunoaşte data construirii ei (foarte posibil la sfârşitul sec. II a. Chr.), dar a funcţionat cu siguranţă în sec. I a. Chr. -I p. Chr. Materialele se află în muzeele din Braşov, (nr. inv. 201) Miercurea Ciuc (după registrul de inventar nu le-am putut depista deoarece nu se specifică locul descoperirii ci doar localitatea - Jigodin), Cluj-Napoca şi Sfantu Gheorghe.

După opinia noastră, bazându-ne pe experienţa cercetărilor de la Covasna – „Cetatea Zânelor” şi pe sistemul de construire a altor cetăţi din zonă (Ghindari, Biborţeni, Valea Seacă, Zetea, Racu II, Ciceu etc.) înclinăm să credem că zidurile păstrate la Jigodin II sunt dacice. Materialele descoperite prin săpături arheologice sau prin cercetări de suprafaţă sunt în exclusivitate dacice. Lipsa cercetărilor sistematice au permis din păcate păstrarea unor idei conservatoare cu privire la construcţiile dacice de piatră din aceste ţinuturi. Trebuie să consemnăm că în tipul perieghezelor noastre, efectuate în mai multe rânduri, nu am găsit urme de mortar între pietrele din zid, iar modul de construire al acestuia se aseamănă cu cel de Covasna. Intre două paramente construite din piatră locală, de dimensiuni diferite, aleasă cu grijă, se află o umplutură de piatră şi pământ. Sperăm ca cercetările viitoare să elucideze problema."
www.enciclopedia-dacica.ro/index.php?option=com_content...