Fostul sat Poiana Uzului

 sat, underwater (en), contur invizibil

Satul Poiana Uzului a figurat pe harta judeţului Bacău timp de un secol. El a fost înfiinţat de domeniul Ştirbey în vederea exploatării în mai bune condiţii a unor întinse păşuni, după cum vom vedea, aproape de fosta graniţa care marca teritoriile ocupate de Imperiul Austro-Ungar.

Din punct de vedere georgrafic, satul se afla pe Valea Uzului, la cca 12 km de localitatea Dărmăneşti. El ocupa bazinetul Poiana Uzului, situau în partea vestică a flişului marginal. Altitudinea medie a bazinului, în prezent cuveta lacului de acumulare Poiana Uzului, este de 450 m, fiind dominat în jur de înălţimi ce variază între 1000-1200 m. În acest bazinet Uzul prezenta terase de luncă largi, care treceau prin mari proluvii şi coluvii spre regiunile mai înalte din jur. Câteva conuri de dejecţie pe dreapta Uzului, au constituit locurile cele mai bune pentru construcţii de locuinţe. Aici se concentra, înainte de strămutare, centrul civic al frumosului sat de munte Poiana Uzului.
Asupra apariţiei sale un rol important l-au avut resursele naturale (apă, păşuni, păduri, etc.), resurse naturale favorabile omului, precum şi poziţia sa în cadrul trecătorii Uzului, care a concentrat şi dirijat adesea mari mişcări de populaţie. Deşi această trecătoare, după integrarea Transilvaniei în Imperiul Austro-Ungar capătă un caracter închis, totuşi ea a constituit întotdeauna o punte de intense legături dintre ardeleni şi moldoveni.
Între Poaiana Uzului şi Sălătruc apar relaţii de cooperare, fapt ce se concretizează în extinderea vetrelor acestora una către cealaltă şi apariţia cătunului Pivniceri. În anul 1935 satul Poiana Uzului ajunge la 120 de case şi 600 locuitori. Perioadele de dezvoltare au fost întrerupte de cele doua războaie mondiale.

În preajma construcţiei barajului de la Poiana Uzului, în dinamica şi structura populaţiei acestui sat apar elemente de îmătrânire. Construcţia barajului în aval de acestă localitate a determinat însă strămutarea sa. Începând cu anul 1968, satul Poiana Uzului a dispărut de pe harta ţării. Cele 230 de familii au fost mutate în satul (oraşul) Dărmăneşti, pe locul numit ,,Lanul Dumbrăviţa'', unde au format aşa zisul ,,Satul Nou''. Din vechea aşezare a mai fost adusă doar biserica.