Aşezarea antică de la Micia

 antic, sit arheologic, Imperiul Roman, historic ruins (en)

Constituie o importanta asezare romana, dezvoltata in jurul marelui castru de aici. Desi avea statut rural - pagus asezarea prezenta un inalt grad de urbanizare, cu retea stradala ortogonala, edificii publice monumentale - terme, amfiteatru - si port la Mures, amenajat cu cheiuri din zidarie de piatra.
www.ici.ro/romania/ro/turism/hd_micia.html

Ruinele uneia dintre cele mai importante aşezări civile romane construite în jurul unui castru de graniţă pot fi vizitate şi astăzi de turistul care ajunge în zona comunei Veţel




Micia, situată pe teritoriul localităţii cunoscute astăzi sub numele de Veţel, este una dintre cele mai cunoscute aşezări antice de pe teritoriul Daciei Traiane.
Aflată pe malul stâng al râului Mureş, importantă arteră de navigaţie în antichitate şi în apropierea zonei aurifere a munţilor Apuseni, Micia s-a dezvoltat în timp, ajungând un important nucleu civil, tipic roman. Ruinele aşezării se mai văd şi astăzi.

Aici găsim un castru, amfiteatru militar, terme, un grup de cuptoare de ars ceramică şi un numeros lot de inscripţii litice, iar descoperirile arheologice au pus în evidenţă şi existenţa unor necropole. Istoria aşezării romane Micia este lungă. După retragerea administraţiei romane, castrul de aici îşi pierde din importanţă, ajungând pentru câteva secole în uitare.
În Evul Mediu, ruinele Miciei încep să fie utilizate de către localnici ca o carieră, din care se extrag blocuri de piatră şi marmură. În timp, monumentele Miciei au fost transformate în biserici, castele, conace, ori au primit alte întrebuinţări în gospodăriile sătenilor. O inscripţie votivă, spre exemplu, a fost dusă la un moment dat, la biserica din Şoimuş, unde este refolosită drept suport al mesei de altar. La fel, şi o stelă funerară, care se află încastrată în pavajul din interiorul bisericii reformate din Mintia.



Ruinele termelor se văd şi astăzi




"Aşezarea antică de la Micia s-a dezvoltat lângă unul dintre cele mai importante castre militare ale Daciei romane şi a cunoscut o evoluţie rapidă pe calea urbanizării", spune arheologul Cristina Mitar, de la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva.
Castrul de la Micia a fost ridicat în primii ani după cucerirea romană, iar aşezarea civilă s-a construit în jurul lui. Aşezarea civilă a cuprins zona de la est şi sud de castru, în acest perimetru fiind identificate 20-25 de clădiri, dar care au fost în mare parte distruse prin escavaţiile efectuate în zonă. Cercetări arheologice serioase au fost făcute în zonă în anii '70, iar apoi, au reînceput în anul 2000 şi au reuşit să scoată la iveală multe repere cronologice pentru castru, dar şi pentru aşezarea civilă. Turistul care ajunge în zonă mai poate vedea şi astăzi ruinele termelor şi ale amfiteatrului. Deşi, în momentul de faţă nu sunt indicatoare, urmele vechii aşezări Micia se pot identificate vis a vis de Termocentrala de la Mintia.



----------------------


"Deşi e o aşezare antică dintre cele mai importante şi accesul în zonă nu e dificil, foarte puţini turişti vin să vadă ruinele Miciei"
Cristina Mitar, arheolog

Denumire antica: Micia
Descriere: Castru auxiliar pentru mai multe unităţi militare, apăra drumul roman spre Partiscum (Szeged), de-a lungul râului Mureş. Localizare: aşezat la aprox. 2km NE de satul actual, pe o terasă joasă, pe malul stâng al Mureşului. CETATE - urme vizibile la suprafaţa pământului, fortificaţia se poate observa pe toate laturile sub forma unui val de pământ; centrul este distrus de drumul actual şi de calea ferată. Cercetari: C. Daicoviciu 1929-1930; O. Floca, L. Mărghitan 1968-1978; L. Petculescu 1980-1992. Au fost evidenţiate două faze: 1. castru de pământ (Holz-Erde-Kastell), plan rectangular, cu dimensiuni neprecizate; palisadă de 4 m grosime şi 1,30 înălţime; şanţuri cu deschidere de 8 m şi adâncime de 2,50 m; din faza timpurie a cuceririi-suprafaţa sa impresionantă ar fi putut găzdui două trupe auxiliare, necunoscute. Trupe: ştampila legiunii XIII Gemina, de tip timpuriu, ar putea fi pusă în legătură cu acest moment; există indicii şi despre prezenţa unor detaşamente din legio IIII Flavia Felix, cohors II Flavia Commagenorum şi ala I Augusta Ituraeorum sag. (CIL III 1382 = IDR III/3, 179); 2. castrul de piatră, plan dreptunghiular cu colţurile rotunjite, 181x360m; porta praetoria pe latura de S?; zid de 1,80-2,10 m grosime în tehnica opus incertum; înconjurat cu şanţuri cu deschidere de 12 m şi adâncime de 5 m; turnuri de colţ de formă trapezoidală, adosate zidului de incintă; în interior puţine urme ale clădirii comandamentului şi ale unei clădiri, interpretate ca horreum (Getreidespeicher); se poate data la mijlocul sec. II, 160-170. Trupe: ala I Hispanorum Campagonum, cohors II Flavia Commagenorum, numerus Maurorum Miciensium; material tegular al legiunii XIII Gemina; ala I Hispanorum (Camp.) apare cu Beinamen: Antoniniana (Caracalla), Alexandriana (Severus Alexander), Philippiana (Philippus Arabs), Deciana (Decius, AE 1983, 847 = ILD 308); cohors II Flavia Commagenorum apare cu Beiname: Philippiana; ala I Bosporanorum, ce staţiona de fapt la Cristeşti (I(ovi) O(ptimo) M(aximo) / al[a] I Bos/por(anorum) cui / praeest C(aius) Val(erius) Gra/cilis prae(fectus) / v(otum) s(olvit) l(ibens) m(erito), CIL III 1344 = IDR III/3, 76); ala Claudia? (D(is) M(anibus) / Ulp[ius M]et/tius vet(eranus) / ex decur(ione) / alae Clau/[diae, CIL III 7871 = IDR III/3, 184). Vicus: la N şi E castru au fost descoperite urmele unui vicus militar, parţial cercetat; au fost descoperite cuptoare pentru ars ceramica, amfiteatru de lemn, thermae şi un cimitir cu morminte de inhumaţie în cistă de cărămizi sau de piatră; noile cercetări Oltean et alii 2005, au evidenţiat existenţa a patru faze de structuri de locuire, trei de lemn şi una de piatră, dar alte posibile faze de piatră ar fi putut fi distruse de intensa exploatare agricolă modernă a zonei; trei faze de piatră au fost evidenţiate în anumite locuri din aşezare, Mărghitan 1970; vicusul se pare că a început să se dezvolte în vremea Traian-Hadrian, iar structurile de piatră nu sunt mai timpurii de domnia lui Antoninus Pius; a fost observată o orientare a locuinţelor în funcţie de o reţea stradală, cu o oarecare aglomerare, încă din prima fază; construcţiile s-au intins peste în jurul castrului, şi chiar în imediata lui vecinătate şi în spaţiul strâmt dintre incinta castrului şi Mureş; de asemenea s-a putut observa o continuitate a zonei de locuire, fazele mai noi fiind reconstruite folosind materiale de la fazele precendente; clădirile se pare că au combinat activităţile domestice cu cele meşteşugăreşti. Zzona a continuat să fie locuită şi în epoca post-romană. Denumire: pagus Miciensis - I(ovi) O(ptimo) M(aximo) / vet(erani) et c(ives) R(omani) / per C(aium) Anton(ium) / Crispinum / mag(istrum) p(agi) M(iciensis), AE 1980, 780; I(ovi) O(ptimo) M(aximo) / Iunoni / Reg(inae) / pro salu/te Miciens(ium) / L(ucius) Atil(ius) Faus/tinus et M(arcus) Ul(pius) / Romanus mag(istri) / v(otum) s(olverunt) l(ibentes) m(erito), CIL III 7852 = IDR III/3, 94
- statio portorii - I(ovi) O(ptimo) M(aximo) / Terrae Dac(iae) / et Genio p(opuli) R(omani) / et commerci(i) / Felix Caes(aris) n(ostri) se[r(vus)] / vil(icus) statio(nis) Pont(is) Aug(usti) / promot(us) ex st(atione) Mici(a) / ex vi[cario…, CIL III 7853 = ILS 1860 = IDR III/3, 102
Bibliografie:C. Daicoviciu, ACMIT 3, 1930-1931, 1-45; Christescu 1937, 133-134, 178, 185, 198; Wagner 1938, 49-50, 124-126, 208-209; Szilágyi 1946, 8-9, 63; Kraft 1951, 150, 173; Tudor 1969, 120-129; TIR L 34, 79-80; O. Floca, L. Mărghitan, Sargetia 7, 1970, 43-57; L. Mărghitan, SCIVA 21, 1970, 4, 579-594; C. C. Petolescu, Sargetia 9, 1972, 43-49; C. C. Petolescu, L. Mărghitan, Muzeul Naţional 1, 1974, 247-258; Beneš 1978, 27, 59-60; L. Petculescu, AMN 15, 1978, 131-133; L. Petculescu, Muzeul Naţional 5, 1981, 109-114; L. Petculescu, Cercetări arheologice 4, 1981, 70-75; 5, 1982, 73-76; 6, 1983, 45-50; L. Petculescu, Potaissa 3, 1982, 84-88; L. Petculescu et alii, Cercetări arheologice 8, 1986, 59-62; Gudea 1997, 37-39, nr. 19; D. Alicu, Sargetia 27/1, 1997-1998, 401-425; Oltean et alii, Limes Pécs, 2005, 351-360 şi fig 1, cu un nou plan de situaţie; Oltean 2007, 156-158, fig. 5.28, 164 (noul plan de situaţie al castrului şi a vicusului militar).