Valul Traian-Tulucești sau Valul Galaților

 antic, sit arheologic, Imperiul Roman

 Încarcă o fotografie

Cu o lungime de 23 de kilometri, această lucrare defensivă are capătul vestic situat în apropierea satului Şerbeştii Vechi (comuna Şendreni), la aproximativ 200 de metri de meandrul Siretului, iar cel estic la marginea localităţii Traian (comuna Braniştea), în apropierea malului Prutului. Cercetările arheologice au dovedit existenţa a două faze de construcţie a fortificaţiei, iniţiate la o diferenţă de câteva secole una de alta, precum şi faptul că aceasta era prevăzută cu o bermă de cca. 4,50 metri şi o palisadă de lemn care a dispărut prin ardere. Dată fiind orientarea nordică a şanţului şi caracteristicile tehnice şi tactice, ridicarea valului este atribuită romanilor. Dacă iniţial traseul său a fost pus în legătură cu Brazda lui Novac de N, ulterior, avându-se în vedere unele asemănări în privinţa dimensiunilor şi a aspectului general cu valul Vadul lui Isac - L. Sasâc, s-a considerat că cele două făceau parte dintr-un sistem unitar, conceput de romani în timpul domniei lui Hadrian: ,,ca un veritabil obstacol, fortificat manu militari, într-o zonă deschisă, fără amenajări naturale favorabile apărării”. Funcţiile lor complet diferite nu mai susţin ipoteza conform căreia cele două construcţii reprezintă etape ale aceleiaşi lucrări. Asemănările scoase la iveală de cercetarea perieghetică şi arheologică pot fi urmărite doar pentru nivelul al doilea, pasibil de a fi datat în secolul IV p. Chr. şi, cum se va vedea, doar pe o distanţă de 34 de kilometri din traseul valului Vadul lui Isac - Lacul Sasâc. Datorită suprapunerii noului orizont, nu mai pot fi identificate caracteristicile primului nivel, astfel că, dacă admitem pentru secolul IV p. Chr. (?) o refacere a fortificaţiei pe parcursul ambelor valuri, o identitate ca structură între acestea şi pentru prima fază de construcţie este mai mult teoretică. În plus, ridicarea Troianului din zona Brateşului de Sus, între capătul estic al valului Traian - Tuluceşti şi cel vestic al valului Vadul lui Isac - L Sasâc, apare ca o corectură strategică ulterioară a realităţilor din teren. Mult mai modest ca aspect şi de dimensiuni mai reduse decât valurile între care se desfăşoară, Troianul din zona Brateşului de Sus nu poate fi corelat, din punct de vedere cronologic, cu nici unul dintre acestea. În epoca bizantină recondiţionarea structurilor defensive din zonă, sub influenţa noilor cerinţe din teren, a determinat probabil ridicarea lui.
În privinţa necesităţilor care au stat la baza ridicării valurilor, lucrurile sunt mai clare. Forma arcuită a valului Traian - Tuluceşti, centrat pe castrul de la Barboşi, este elocventă în acest caz. Dincolo de funcţia lui defensivă, identică cu cea pe care valul dintre L. Cahul - L. Cartal o îndeplinea pentru castrul de la Orlovka, traseul său delimita probabil şi prata legionis. În măsura în care valul Traian - Tuluceşti ar fi îndeplinit, împreună cu valul Vadul lui Isac - L. Sasâc, o funcție de limes sau de limitibus, desfășurarea sa în teren ar fi fost cu totul alta, în concordanță cu principiile topo-geografice. Astfel, traseul său s-ar fi continuat de la Traian (Braniștea) nu spre S, ci spre N, spre Tecuci adică, ar fi urmărit în teren limita a două mari unități de relief. Prin urmare, datele la care au fost inițiate cele două faze de construcție ale valului Traian - Tuluceşti trebuie puse în legătură cu perioada în care a funcționat castrul de la Barboşi, adică sec. II–III p. Chr. și respectiv începutul sec. IV p. Chr. Dacă pentru datarea în secolul II p. Chr. a primei faze de construcție a valului avem și confirmări numismatice, cronologia celei de-a doua faze rămâne deocamdată ipotetică.