Meziad, Pestera, CAVE

 cave / caves  Add category

MEZIADULUI (Pestera ~) este situata în bazinul superior al Vaii Pesterii, afluent de dreapta al Vaii Meziadului.
P. M. a fost mentionata pentru prima data în literatura de specialitate de catre K. PETERS (1861), cartata sumar si descrisa de A. SCHMIDL (1863), explorata si amenajata partial, înainte de primul razboi mondial, de catre Czaran Gyula, prospectata biospeologic si descrisa de R. JEANNEL si E. RACOVITZA (1929), cartata cu busola si studiata de E. BALOGH (1932) si apoi cercetata si recartata cu teodolitul de catre T. RUSU, GH. RACOVITA si V. CRACIUN (1974). Ulterior, ea a fost descrisa în cadrul unor lucrari de popularizare dintre care amintim cele semnate de M. BLEAHU si colab. (1976, p. 96) si TR. ORGHIDAN si colab. (1984, p. 23).
În general, P. M. se desfasoara pe directia est-vest, în interfluviul numit Gruiul Pesterii situat între Pîrîul Gropilor, la est, si Pîrîul Bradului, la vest. Intrarea, aflata în versantul drept al Vaii Pesterii, la circa 30 m amonte de confluenta cu Pîrîul Bradului, se prezinta sub forma unei arcade impresionante (19 x 15 m), în vîrful careia se remarca o diaclaza care a determinat formarea ei, avînd aspecte diferite dupa locul de unde este privita, din exterior (PI. XIX a) sau din interior (PI. XXII b).
Contrar opiniilor mai vechi, conform carora pestera s-ar dezvolta pe cinci etaje, ridicarile topografice au dovedit ca ea se desfasoara pe doua nivele distincte: unul superior si altul inferior.
Nivelul superior, în lungime totala de 3208 m, este reprezentat printr-o retea de galerii fosile cu desfasurare dendritica si chiar labirintica, formate sub actiunea apelor din Valea Gropilor si din Valea Bradului. În general, acest nivel este lipsit de o scurgere organizata si dispune de numeroase formatiuni stalagmitice (PI. XX, a; PI. XX b; PI. XXI a), cîteva zone cu prabusiri si depbzite de umplutura, pandante (PI. XXI, b), hieroglife de coroziune (PI. XXV, b) etc.
Nivelul inferior, în lungime totala de 1542 m, are o desfasurare mai liniara, este drenat de un curs de apa temporar, prezinta numeroase forme rezultate din actiunea de curgere a apelor (terase si nivele de eroziune, terase aluvionare, sifoane, pierderi de apa, izvoare si lacuri subterane etc.) si este mai putin concretionat decît primul.
Acestor doua nivele li se adauga un al treilea, activ, inaccesibil, a carei existenta a fost dedusa din circulatia apelor subterane. Marcate cu fluoresceina. la intrarea în Galeria Ponorului, ele au strabatut o parte din nivelul inferior si au iesit la suprafata prin actuala resurgenta a pesterii, situata în versantul drept al Vaii Pesterii, cu circa 150 m aval de intrarea principala. De mentionat ca, pe lînga apele care provin din cele doua bazine hidrografice amintite, un rol important în formarea, modelarea si dezvoltarea actuala a pesterii îl au si apele care se infiltreaza prin dolinele situate la nivelul Gruiului Pesterii. Acestea au generat dolinele amintite, unele hornuri si galerii secundare precum si numeroase formatiuni stalagmitice care reprezinta podoaba acestei pesteri.
Marcarile cu fluoresceina au demonstrat ca, în prezent, cel de al treilea nivel de carstificare este drenat, pe lînga apele din cele trei surse amintite, si de catre apele ce se pierd în albia Vaii Pesterii, aval de fosta confluenta cu Pîrîul Gropilor, care ies tot în resurgenta pesterii.
Din ridicarile topografice a rezultat ca, P. M. are o suprafata de 26.433 m-, un volum de 116.700 m3, un coeficient de ramificare de 9,1, un indice de dezvoltare de 24,6 si un coeficient de excavare de 124,1.
Ca si multe alte pesteri din Muntii Padurea Craiului, P. M. a cunoscut o evolutie complexa, începînd de la un regim freatic, cu ape relativ stagnante, care ocupau toata sectiunea golurilor carstice, ea a trecut la unul vados, cu scurgere libera, dupa care au urmat o serie de procese de captare carstica, apoi de colmatare si de reactivare — specifice fluctuatiilor de debit (lichid si solid) din pleistocen — pentru ca, în final, apele sa trewca la nivele inferioare, inaccesibile. Un rol important în sculptarea acestei pesteri l-a avut si factorul tectonic care, mai mult ca în alta parte, se evidentiaza printr-o puternica fisurare a calcarelor eocretacice autohtone în timpul sariajului Pînzelor de Codru.