Prejmer | sat, loc interesant

 sat, loc interesant

Comuna este situată în partea de est a judeţului Braşov, la o altitudine ce variază între 561- 593 m.

Coordonatele geografice (23°43’ longitudine estică şi 45°43’ latitudine nordică), plasează aşezarea la 15 km nord-est faţă de municipiul Braşov, pe drumul naţional DN 10 Braşov - Buzău. Teritoriul comunei Prejmer este străbătut de DN 11 - Braşov - Târgu Secuiesc (care se intersectează cu DN 10 la dreapta comunei Hărman) şi de DJ 112D -
Tărlungeni - Prejmer - Lunca Câlnicului. De asemenea, localitatea Prejmer este străbătută prin partea nord-vestică de linia de cale ferată Braşov - Ciceu (via Sfântu Gheorghe) iar la sud de linia de cale ferată Braşov-Întorsura Buzăului. Pe teritoriul comunei există trei staţii CFR şi staţii de autobuz pentru transportul rutier în comun, care fac legătura cu centrele importante din jur.

În partea de nord (prin satul aparţinător Lunca Calnicului), comuna Prejmer se învecinează la nord pe Râul Negru cu comuna Chichiş din judeţul Covasna, la est pe râul Tărlung cu comunele Dobârlău şi Teliu, la vest cu Hărman, iar la sud cu comunele Budila şi Târlungeni.

Prima atestare documentară certă a localităţii datează din 21 martie 1240, atunci când regele Béla al IV-lea al Ungariei (1235-1270) oferă spre administrarea ordinului cistercienilor patru localităţi din Ţara Bârsei, printre care şi Prejmer (Tartilleri).

În documentele cele mai vechi alternează două nume sub care este desemnată aşezarea: Prejmer şi Tartlau. Din 1240 (anul primei atestări documentare certe) şi până la sfârşitul feudalismului, alternanţa numelor în documente este echilibrată.

Aşezarea adăposteşte o remarcabilă biserică realizată într-un stil gotic
timpuriu cu influenţe cisterniciene, în a doua jumătate a secolului al
XIII-lea. Constituie cea mai bine păstrată şi cea mai puternică
biserică-cetate medievală din estul Europei. Dedicată hramului
"Sfânta Cruce", biserica evanghelică a fost ridicată pe un plan
central, în cruce greacă, modificat prin intervenţiile din secolul al XVI-lea. Acest edificiu a fost întemeiat de teutoni şi colonişti saşi, fiind
influenţat arhitectonic de şantierul cistercian de la Kerz.
În jurul bisericii a fost construită, între secolele XIII-XV, o masivă cetate
ţărănească de refugiu, preluată pe lista patrimoniului mondial cultural
UNESCO. În cetate este amenajat un muzeu etnografic care redă
diferite aspecte ale vieţii comunităţilor săseşti (clasa de şcoală folosită
în timpul asediilor, diferite ateliere meşteşugăreşti etc.): Pentru
amenajarea acestui muzeu au fost folosite atât obiecte originare din
Prejmer, cât şi din alte comunităţi săseşti din Transilvania.