Schitul Troianu (Râmnicu Vâlcea)

 biserică, ortodox, loc interesant

Biserica cu hramul „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul”, datează din secolul al XVIII-lea.
La secularizarea averilor mânăstireşti, efectuată prin legea din 1864, schitul Troianu a fost trecut în proprietatea statului, devenind metoh al mânăstirii Hurez. Ulterior, din 3-5 martie 1949 intră în stăpânirea statului.
Până în anul 1972, biserica, turnul clopotniţă, casa stăreţiei şi terenul aferent au aparţinut de I.A.S. Rm.Vâlcea. Casa stăreţiei fusese transformată în depozit, foişorul şi pridvorul dărâmate, iar biserica devenise grajd pentru vite. Şi toate acestea în condiţiile în care fostul schit de la Troianu figura din iulie 1966 la poziţia nr. 7243 pe lista monumentelor istorice protejate de stat (la lista nouă din 1992 figura la poziţia 39/ B/ 341).
În anii 1972-1975, întregul complex de clădiri a fost restaurat de Comitetul de Cultură şi Educaţie Socialistă Vâlcea. Din 18 octombrie 1973, monumentul istoric a fost transferat în administrarea Muzeului Judeţean Vâlcea, fiind numit la acea vreme, „Casa Magheru”. După restaurare, aici a fost amenajat Muzeul „General Gheorghe Magheru”. Aflat într-o zonă periferică a oraşului, muzeul a avut un flux mic de vizitatori, cu mult sub cheltuielile de salarizare a personalului şi de întreţinere a clădirilor.
Din 1990, expoziţia a fost desfiinţată. În prezent în acest spaţiu sunt depozitate obiecte de mobilier. Clădirea stăreţiei (în care a funcţionat expoziţia de bază a muzeului) se afla într-o stare avansată de degradare, datorită unei alunecări de teren.
Selecţie de pe site-ul:
www.arhiram.ro/manastiri/schitul-troianu