Platoul Breite

 parc natural, plateau (en)

 Încarcă o fotografie

Despre Breite avem ştiri cu mult inainte de apariţia oraşului Sighişoara, datorită descoperirii în imediata apropiere a platoului, pe culmea numită Kulterberg, a unor monede de argint din perioada romană. Un sighişorean, J. Roth, meşteşugar de profesie, relatează că aici la platoul Breite a găsit în anul 1860 o monedă romană de argint. Acest lucru l-a îndemnat pe profesorul de la Şcoala din Deal, Karl Fabritius, să întreprindă în zonă o cercetare arheologică. Săpăturile din anul 1862 au scos la iveală 114 denari de argint din perioada republicii, dar şi a imperiului roman, ceea ce a determinat pe arheologi să afirme că avem de a face fie cu o necropolă a unei familii, fie cu un tezaur ascuns acolo în anumite vremuri de restrişte. Lipsa urmelor de oase calcinate pune la îndoială ipoteza existenţei unui cimitir.

Totuşi, în anii 1960-70, a fost descoperit un cimitir important la Pârâul Hotarului, aflat la poalele platoului Breite, care delimitează oraşul Sighişoara de satul Şaeş. Au fost inventariate 45 de morminte de incineraţie, iar materialul descoperit a fost datat din secolele II-III d.Hr.
O întrebare pe care ne-o punem este dacă platoul exista deja în perioada venirii saşilor şi a întemeierii oraşului Sighişoara în secolul al XIII-lea. În lipsa unor informaţii certe, terminologia germană a cuvântului „Breite” poate constitui un argument, acesta traducându-se prin lărgime, lăţime, întindere, amploare. Cuvântul indică prezenţa unei zone întinse, deschise, încă din această perioadă.

Existenţa unei zone de păşunat este atestată indirect de un document aflat la Arhivele Statului Braşov, în fondul Primăriei Sighişoara, emis în anul 1583 de către cancelaria lui Ştefan Bathory, rege al Poloniei şi principe la Transilvaniei, care la cererea saşilor din cele Şapte Scaune (Orăştie, Sebeş, Sibiu, Sighişoara, Rupea, Miercurea şi Cincu n.n.), interzice supuşilor cetăţilor Odorhei şi Făgăraş să pască „magnus ovium et porcum” în pământurile şi pădurile de stejar de pe teritoriul acestor scaune fără ştirea şi încuviinţarea autorităţilor locale.

Utilizarea în construcţii a lemnului de stejar din zonele încă relativ bogat împădurite ale platoului este atestată în plină epocă modernă, când în paginile ziarelor sighişorene este anunţată o licitaţie organizată de magistratul oraşului Sighişoara pentru lemn de sterjar şi de fag din Kahlen Breite în anul 1872.

Istoria platoului se schimbă în epoca modernă, când aici încep să se organizeze impresionante serbări câmpeneşti, la sfârşitul primăverii sau începutul verii.

Perioada caldă a anului începea cu o sărbătoare care reuşea să anime întreg oraşul: Skopationfest. Aceasta era o sărbătoare a primăverii organizată anual de şcoală. Numele de Skopation vine de la latinescul Scopa care înseamnă mătură sau nuia. La început se pare că era un obicei medieval conform căruia în fiecare primăvară elevii aduceau la şcoală nuiele din care făceau mături pentru curăţenie. Se sărbătorea în luna mai, dar nu avea legătură cu 1 Mai. Nu se ştie când această sărbătoare a început a fi ţinută pe Breite, însă presa de limbă germană ne oferă primele ştiri în acest sens în anul 1866, când ziarul braşovean Kronstädter Zeitung anunţă că Şcoala din Deal introduce ore de gimnastică, sub influenţa jocurilor organizate pe Breite cu ocazia Skopationfest.

Sărbătoarea câmpenească din luna mai nu era un specific doar al şcolilor evanghelice şi al populaţiei germane. Atât românii cât şi maghiarii din urbe organizau separate, pe şcolile confesionale existente, manifestări similare (Majalfest sau Maifest).

În anul 1900 se organizează pe Breite sărbătoarea românească de Rusalii pe stil vechi: „Majalis românesc. În 11 a a(cestei) l(uni) a doua zi de Rusalii st(il) v(echi) a fost ţinută de şcoala românească şi de locuitorii români pe Breite, festivitatea lor anuală a pădurii. Frumosul cortegiu ordonat a mers de la Şcoala greco-ortodoxă jos deasupra Marktplatz-ului sub clinchetul muzicii şi a strigătelor de VIVAT în pădurea verde.” (Groβ-Kokler Bote, nr.1122, Schässburg, 22 iunie 1900). După 1920 sărbătoarea va fi legată de ziua de 10 mai, socotită ziua naţională a regatului României.

În raportul de activitate al primarului Aurel Mosora din anul 1937 se arată că un frumos loc pentru promenadă este „Dumbrava”, după cum fusese botezat, în plin spirit de românizare a toponimelor, platoul Breite.

În secolul XX, Skopationfest a fost păstrată pînă în 1939, cu o pauză de patru ani în perioada primului război mondial (1914-1918). Cel de-al doilea război mondial şi urmările sale au făcut ca acestă tradiţie să fie întreruptă, deşi au mai existat încercări de organizare a acestei sărbători în anul 1947.

După 1950 istoria platoului Breite, ca şi a României în general, întoarce o filă mai sumbră. Guvernul comunist a interzis organizarea acestei sărbători, iar platoul a fost propus, conform mărturiilor contemporane, fie ca locaţie pentru un viitor aeroport, fie ca exploataţie agricolă. Cert este că un număr de stejari au fost tăiaţi şi transportaţi în Uniunea Sovietică, iar alţii au fost aruncaţi în aer pentru crearea unor plantaţii de cereale. La începutul anilor 1980 s-a organizat un depozit de armament al armatei române. În noiembrie 2001, platoul a fost propus ca amplasare pentru proiectul Dracula Park, dar la intervenţia UNESCO locaţia parcului a fost schimbată.
Autorul textului comentariului: Nicolae Teşculă, Muzeul de Istorie Sighişoara