Alexandria

 oraş, municipiu, desenează doar conturul, county seat (en)

Alexandria este un municipiu din judeţul Teleorman, Muntenia, România. Oraşul este aşezat în sudul Câmpiei Române pe partea dreaptă a râului Vedea, în zona de contact a Câmpiei Boian cu Câmpia Găvanu-Burdea, la 41 metri altitudine şi are o suprafaţă de 9,56 km². Municipiul se află la 88 km distanţă de Bucureşti.
Conform recensământului din 2002 Alexandria avea o populaţie de 58,651 locuitori din care 95,36% români (48.156), 4,51% romi (ţigani; 2.278 persoane) şi sub 1% alte etnii.

OBIECTIVE TURISTICE
Catedrala ortodoxă cu hramul „Sfântul Alexandru”, construită între 1869 şi 1898, în stil bizantino-romanic, cu picturi murale interioare realizate în 1898 de Ştefan Luchian şi Constantin Artachino
Biserica „Sfinţii apostoli Petru şi Pavel” (1842-1846, restaurată în 1902-1904)
Biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” (1848-1850)
Biserica cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1852)
Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1858-1860)
Biserica cu hramul „Izvorul Tămăduirii” (1859-1861)
Monumentul ridicat în memoria ţăranilor ucişi în timpul Răscoalei din 1907
Monumentul eroilor căzuţi pe câmpul de luptă în timpul primului război mondial
Busturile lui Alexandru Ghica şi Alexandru Ioan Cuza, realizat în anul 1914 de către sculptorul I. Iordănescu
Muzeul de istorie

PERSONALITATI
Anghel Demetriescu
Liviu Vasilica
Catalin Botezatu

Orașul Alexandria este un municipiu, reședința județului Teleorman, Muntenia, România. Orașul este așezat în sudul Câmpiei Române pe partea dreaptă a râului Vedea, în zona de contact a Câmpiei Boian cu Câmpia Găvanu-Burdea, la 41 de metri altitudine și are o suprafață de 9,56 km². Municipiul se află la 88 km distanță de București.

Orașul Alexandria este situat, din punct de vedere geografic, la 47 m deasupra nivelului mării, în câmpia joasă a Burnasului și în lunca râului Vedea, ce izvorăște din dealurile de la nord de Pitești și se varsă în Dunăre, la vest de Turnu Măgurele. Coordonatele geografice ale orașului sunt: paralela nordică de 43° și 38' și meridianul estic de 25° si 30".


Așezarea acestei localități într-o luncă joasă și-a avut avantajele și dezavantajele ei. Primul avantaj l-a constituit terenul mănos, cu sol din cernoziom ciocolatiu, foarte prielnic culturilor de cereale (grâu, porumb, floarea soarelui, bumbac, soia, ricin, cânepă, in și sfeclă de zahăr) și legumicultură. Reversul l-a constituit pânza de apă freatică aflată la 1,5-3 m adâncime, cu efectele sale: imposibilitatea filtrării naturale a apei și inundații periodice în subsolurile caselor, precum și lipsa curenților de aer verticali, care fac să se mențină multă vreme împrăfoșarea atmosferei din oraș. Clima este temperat continentală și se caracterizează printr-un potențial caloric ridicat, prin amplitudini mari ale temperaturii aerului, prin cantități reduse de precipitații, adeseori în regim torențial, îndeosebi vara, precum și frecvente perioade de secetă, cantitatea medie anuală de precipitații fiind de 550-600l/mp. Temperaturi maxime și minime absolute au fost: 42,9° C (5 iulie 1916) și -34,8° C (24-25 ianuarie 1942).


Vânturile predominante sunt cele de vest și de est. Crivățul bate din est mai ales în miezul iernii, iar Austrul, vântul dinspre sud și sud-est, cu o frecvență mai redusă, este foarte uscat, fierbinte și prevestitor de secetă. în schimb, Băltărețul, dinspre Lunca Dunării, este un vânt cald și umed, favorabil dezvoltării vegetației. Datorită așezării sale, orașul Alexandria a fost și continuă să fie un nod de căi de comunicație. Face legătura între capitala țării, București, și multe dintre orașele de provincie sau leagă aceste orașe între ele: D.N. 6 leagă Bucureștiul, prin Alexandria, de Roșiorii de Vede, Caracal, Craiova, Timișoara; D.N. 52 leagă Alexandria de Turnu Magurele, Corabia, Calafat etc; D.N. 51 leagă Alexandria de Zimnicea; D.J. 504 leagă Alexandria de Pitești și Câmpulung; D.J. 601 leagă Alexandria, prin Găești, de Târgoviște; D.J. 506 face legatura între Alexandria și Giurgiu. Distanțele în km între Alexandria și principalele orașe din zonă sunt: Alexandria - București, 99 km; Alexandria - Pitești, 100 km; Alexandria - Zimnicea, 40 km; Alexandria - Turnu Măgurele, 48 km.

Orașul Alexandria se află pe linia ferată Roșiorii de Vede - Zimnicea, realizată la sfârșitul secolului trecut, când s-a construit și gara, legându-l de un important nod de cale ferată, Roșiorii de Vede, prin care se poate ajunge la toate magistralele feroviare din țară.

Deși tânăr din punct de vedere istoric, cercetările arheologice efectuate în zona în care este situat orașul, au scos la iveală urme de viață datând din paleolitic, neolitic, epoca metalelor, evul mediu. Deci viața a început pe acest teritoriu din zorii istoriei și s-a perpetuat, dezvoltat și perfecționat neâncetat în decursul veacurilor. Ideea întemeierii orașului Alexandria își are originea în hotărârea unor grupuri de locuitori din Zimnicea și Mavrodin de a înființa un oraș liber de orice ingerință străină.

Întemeiat în 1834, după planurile urbanistice elaborate de inginerul austriac Otto von Moritz (cel ce lucrase planurile orașelor Brăila și Giurgiu și avea să execute, mai târziu, planul viitorului oraș Turnu Severin), orașul și-a luat numele domnitorului de atunci al Țării Românești, Alexandru Dimitrie Ghica (1834 - 1842) ale cărui oseminte se găsesc depuse astăzi într-un monumental sarcofag din incinta Catedralei Episcopale "Sfântul Alexandru" din municipiu.

Hărnicia întemeietorilor, agricultori, meșteșugari și negustori, condițiile geografice și mai ales "Ekstruktia" - acea interesantă constituție pe care și-au alcătuit-o și după care s-au condus timp de 30 de ani: - "o pildă de gândire profund omenească, un exemplu de conducere democratică, prin reprezentanți aleși ai locuitorilor și un omagiu adus principiului de libertate și pașnică conlocuire a cetățenilor"-, toate au făcut ca Alexandria să evolueze, ca așezare, destul de energic. Comerțul, dominat de afacerile cu cereale și vite, a constituit cea mai importantă ramură a vieții economice până la 1948.După reînființarea județului Teleorman, în anul 1968, devenind reședința acestuia, Alexandria beneficiază de importante investiții. Pe 27 iulie 1979 orașul Alexandria este declarat municipiu.

Alexăndrinenii s-au implicat în toate evenimentele de răscruce ale istoriei moderne a României: Revoluția de la 1848, Unirea Principatelor Române (1859), Războiul de neatârnare (1877-1878), Răscoala țărănească din 1907; Războiul pentru reîntregirea patriei (1916-1919) și cel de-al doilea Război Mondial (1940-1945). Cu dăruire, locuitorii Alexandriei au participat la Revoluția din decembrie 1989, iar în anii care au urmat, la toate marile transformări caracteristice perioadei de tranziție. Astfel, Alexandria își va afla ritmul propriu unei găsiri de sine, care să-i permită o integrare firească la nivel național și european.

În apropierea actualului oraș, în punctul numit "La Vii" (la 2 km spre nord) au fost descoperite urmele unei așezări geto-dace datând din sec V-IV î.Hr., în care s-au găsit vase de ceramică (străchini, cupe cu două toarte etc.) lucrate cu mâna sau la roată, piese din bronz (3 fibule) ș.a. În punctul numit "La Hectare" (2 km SE de oraș) s-au identificat urmele unei așezări datând din sec. IV d.Hr. formată din bordeie rectangulare (2,80 x 4,50 m), în care s-au găsit vase de ceramică din pastă cenușie sau cărămizie, lucrate la roată cu linii de decor incizate. Pe malul stâng al râului Vedea a fost descoperită o așezare veche românească datând din sec. VIII-XI.

Deși tânăr din punct de vedere istoric, cercetările arheologice efectuate în zona orașului au scos la iveală urme de viață datând din paleolitic, neolitic, evul mediu. Deci viața a început pe acest teritoriu în zorii istoriei și s-a dezvoltat neîncetat de-a lungul veacurilor. Ideea întemeierii orașului Alexandria își are originea în hotărârea unor grupuri de locuitori din Zimnicea și Mavrodin de a înființa un oraș liber de orice idee străină.

În 1834, pe vatra acestor vechi așezări, a fost întemeiată localitatea Alexandria de către domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica, de la care derivă și numele actualului oraș. În 1837 așezarea a fost distrusă în mare parte de un incendiu violent. Refăcută ulterior, așezarea a fost declarată oraș în 1840 printr-un hrisov domnesc care se păstrează la Muzeul de istorie al orașului. În a doua jumătate a secolului XIX și în prima jumătate a secolului XX, la Alexandria aveau loc vestitele târguri anuale, cunoscute sub numele de Bâlciul Mavrodinului. Declarat municipiu la 27 iulie 1979, orașul a suferit mari pagube materiale de pe urma cutremurului din 4 martie 1977.

Din datele centralizate în anul 2005 rezultă că populația Municipiului Alexandria însumează 50.496 persoane. Populația activă este de 22.589 persoane (12.192 bărbați și 10.397 femei, respectiv 19.476 persoane populație ocupată și 3113 persoane populație neocupată). Populația inactivă însuma 27.907 persoane, fiind formată din elevi, studenți, pensionari, persoane casnice și persoane întreținute; din total, 12.396 erau de sex masculin (44.42%) și 15.511 de sex feminin (55.58%).


Structura pe naționalități înregistrată la recensământul din 2002:

Total locuitori 50.496

Români 48.153
Rromi 2.278
Maghiari 18
Alte naționalități 11
Sub profil confesional, majoritatea locuitorilor este de religie ortodoxă (49.278 locuitori). Alte religii, printre care și atei, sunt prezente, dar cu procente mult mai mici.

Catedrala ortodoxă cu hramul „Sfântul Alexandru”, construită între 1869 și 1898, în stil bizantino-romanic, cu picturi murale interioare realizate în 1898 de Ștefan Luchian și Constantin Artachino
Biserica „Sfinții apostoli Petru și Pavel” (1842-1846, restaurată în 1902-1904)
Biserica cu hramul „Sfinții Împărați Constantin și Elena” (1852)
Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1858-1860)
Biserica cu hramul „Izvorul Tămăduirii” (1859-1861)
Monumentul ridicat în memoria țăranilor uciși în timpul Răscoalei din 1907
Monumentul eroilor căzuți pe câmpul de luptă în timpul primului război mondial
Busturile lui Alexandru Ghica și Alexandru Ioan Cuza, realizate în anul 1914 de către sculptorul I. Iordănescu
Muzeul de istorie.