Dorohoi

 oraş, orăşel, municipiu

Oraşul Dorohoi.
Prima menţiune documentară datează din 6 oct. 1407. Când boierii moldoveni reînnoiesc în oraşul Liov omagiul prestat de Alexandru cel Bun în 1404 regelui Poloniei, fiind semnat de 27 de boieri printre care se afla şi Mihail Dorohoianul. La 8 octombrie 1408, Dorohoiul este menţionat ca punct vamal pentru negustorii care exportau cai la Cameniţa. Numele lui Mihail Dorohoianul apare în documentele tîrgului timp de 27 de ani,între 1407 şi 1434. Gh. Ghibănescu îl consideră întemeietorul activităţii administrative la Dorohoi. În 1495, Ştefan cel Mare zideşte aici biserica Sf. Nicolae. În secolul al XV-lea oraşul devine centrul administrativ al Moldovei de nord. În 1509 este prădat de poloni iar în 1510 şi 1513 de tătari. Refăcut în 1568 devine reşedinţa vornicului ţării de sus până în 1778. Din prima parte a secolului al XV-lea se păstrează şi pecetea oraşului, descoperită de Nicolae Iorga într-un act din 1635, în a doua jumătate a secolului a fost prădat de tătari şi pierde mult in importanţă. Pentru că nu mai aduce venituri însemnate, domnitorii îl donează boierilor. În 1804 administrarea veniturilor Dorohoiului se face de către Epitropia Casei Spitalelor Sf. Spiridon din Iaşi. La 1857 Mihail Kogălniceanu, ca reprezentant al ţinutului Dorohoiului şi al marilor proprietari, a prezentat în şedinţa divanului ad-hoc al Moldovei dorinţele românilor. În războiul pentru independenţă dorohoienii şi-au adus contribuţia lor, monumentul eroului naţional si local Nicolae Valter Mărăcineanu stând ca mărturie. În 1896 s-a construit calea ferată Dorohoi-Iaşi. Monumentul comemorativ din faţa primăriei, Ostaş în luptă, a fost ridicat în cinstea celor căzuţi în primul război mondial. În 1959 oraşul este alimentat cu energie electrică furnizată de uzina proprie iar în 1962 apa a fost adusă cu sacalele. Dintre monumentele istorice se remarcă: biserica Sf.Nicolae din 1495, biserica Vechea Adormire construită din bârne de stejar pe temelie de piatră în zilele lui Constantin Moruzi Voevod.

Până la instaurarea regimului comunist în România a fost reşedinţa judeţului Dorohoi.În anul 1968, dupa impartirea administrativ-teritoriala a tarii a devenit oras in cadrul judetului Botosani si din decembrie 1994 este municipiu.

În ziua 1 Iulie 1940 unităţi din armata română, inspirate de propaganda legionară, au iniţiat un pogrom împotriva populaţiei evreieşti din Dorohoi, inclusiv împotriva unui număr de soldaţi evrei din armata română. Un raport oficial recunoaşte 53 ucideri de evrei (11 femei, 5 copii şi restul bărbaţi). După datele comunităţii evreieşti numărul evreilor omorâţi a fost între 165-207. Mulţi alţi evrei au fost bătuţi, torturaţi şi jefuiţi. Nimeni dintre făptaşi nu a fost pedepsit.