Bardar

 sat  Adaugă categorii

Bardar – sat situat la 15 km de Chişinău, atestat pentru prima dată la 6 martie 1443 cu denumirea Botnei. Un document din 1583 atestează satul cu denumirea Deaşeni, apoi alte documente atestează: 1664 – Diaşeni, în 1777 – Dolugeni şi numai în 1803 – Bardar. Referitor la provenienţa denumirii există câteva legende. Una din ele spune că în vremuri îndepărtate, când pământurile moldoveneşti erau ocupate de hoardele tătăreşti, acest ţinut era împânzit de păduri. Adesea oamenii căutând să se apere de cotropitorii străini, îşi părăseau vatra şi luau calea codrului. Odată un gospodar hotărî să nu se mai întoarcă în cătunul pârjolit şi pustiit, ci să-şi facă o nouă casă cu barda pe care o avea la îndemână – întrebuinţată la cioplitul lemnului, dar şi ca armă de luptă. Era meşter iscusit acest Bărdar, căci locuinţa lui le-a plăcut şi altor ţărani de prin părţile celea, încât au început să vină la el după ajutor. Astfel, în preajma casei lui au început să apară alte case noi. Astfel a luat naştere satul Bardar de la cuvântul „bărdar”, adică meseriaş care lucrează cu barda.

O altă legendă povesteşte, cum că în timpul unui marş al oastei moldovene unul dintre oşteni şi-ar fi pierdut barda, arma de luptă. A fost trimis în desişurile pădurii în căutarea armei, dar el s-a îndepărtat, s-a rătăcit de-a binelea şi a hotărât să-şi facă o căsuţă şi a rămas să trăiască în ea. În ambele legende ce conţin elemente factologice reale, găsim trei elemente: omul, pădurea şi barda.

În apropierea localităţii s-a descoperit vatra unui sat din mileniul IV î. Hr. Pe locul fostei aşezări s-a găsit un ac de aramă şi ceramică specifică pentru epoca de aramă în sud-estul Europei. Lângă Bardar au mai fost descoperite două staţiuni de la sfârşitul mileniul II î.Hr. Tot aici s-au depistat fragmente de oale de lut specifice epocii bronzului târziu. În apropierea satului s-au mai descoperit multe fragmente, obiecte din sec. IV-III î.Hr. şi a sec. VIII-XIV e.n.

Din documente mai aflăm câteva date, care menţionează despre vânzarea şi cumpărarea unor moşii. De exemplu, în 1644 era întărit lui Neniul Vornic o gloată, danie ce a primit Hrizea şi soţia lui Vambula (sora lui Ienachi Postelnic) două sate pe Botna – Ulmeni şi Diaseni. Primii răzeşi din Bardar au fost fraţii Tonu. În 1796 bărdărenii încep construcţia unei biserici din lemn cu hramul Sf. Nicolae. În ea se păstrase cărţi vechi religioase, icoane, vase din lemn. În 1879 a fost înălţată o biserică nouă din piatră.
Din cele mai vechi timpuri bărdărenii se ocupau cu agricultura, aproape toţi ţăranii erau analfabeţi. Şcoala parohială bisericească a fost recunoscută abia în 1861. La 25 mai 1874 a fost deschisă o şcoală populară cu o singură clasă, iar peste 2 ani satul a avut o şcoală cu o clădire nouă. În această şcoală a învăţat viitorul arhiereu-vicar Dionisie Erhan, plecat de tânăr la Mănăstirea Suruceni, pe care a condus-o mulţi ani ca stareţ.

În cel de-al II-lea război mondial în Armata Roşie au fost mobilizaţi peste 200 de bărdăreni, dintre care 86 de consăteni şi-au pierdut viaţa în luptele grele ale războiului. Multe familii şi persoane din sat au fost arestaţi în 1940 şi deportaţi ca duşmani ai poporului.

La 1 iunie 1998 satul avea 1730 de gospodării, în care vieţuiau peste 5.623 de persoane.