Sulina
Romania /
Tulcea /
Sulina /
World
/ Romania
/ Tulcea
/ Sulina
Maailm / România
oraş
Adaugă categorii
Sulina este un oraș în județul Tulcea, Dobrogea, România. Are o populație de 3. 663 de locuitori. Sulina nu este legată direct de rețeaua de drumuri din România și poate fi atinsă numai pe calea apei, fie pe Dunăre, fie pe Marea Neagră.
Relieful și flora
Sulina este orașul din România situat la cea mai mică altitudine medie, de numai 4 m deasupra nivelului mării. Orașul se întinde de-a lungul Dunării, cu cea mai mare parte a habitatului pe malul drept.
Spre deosebire de restul Deltei Dunării, împrejurimile orașului sunt formate din soluri nisipoase și sărate, parțial umede, brăzdate de canale. În zonele uscate și sărate vegetația este cea specifică dunelor, ca de exemplu cătina roșie (Tamarix ramosissima). În zonele mlăștinoase predomină stuful (genul Phragmites), papura (genul Typha), izma broaștei (Mentha aquatica), cucuta de apă (Cicuta virosa), cornaci(Trapa natans) și mai rar nufărul alb (Nymphaea alba). Zona extravilană se remarcă prin absența copacilor de mari dimensiuni, existând un singur pâlc de salcâmi (Robini pseudacacia), plantat la intrarea în oraș. Altfel, în oraș se pot întâlni sălcii (Salix babylonica), plopi, frasini (Fraxinus excelsior), și corcoduși (Prunus cerasifera), pomii fructiferi consacrați fiind mai rari.
Istorie
La capitolul „istorie nescrisă” există supoziția că Sulina ar exista de prin secolele VI - VII î.Hr., ca meleag al vestiților traci cimerieni și s-ar fi dezvoltat odată cu apariția primelor colonii grecești pe malul Pontului Euxin.[formulare evazivă] Așadar, Sulina ar putea avea circa 2700 de ani vechime, ceea ce ar plasa-o între cele mai vechi așezări din România.
1000 de ani mai târziu, aici era granița dunăreană a Imperiului Roman. Dacă galerele Romei ancorau în portul Sulina (ceea ce este foarte plauzibil) ar însemna că orașul are 1700 de ani vechime. La capitolul „istorie scrisă”, documentele prezintă Sulina începând cu perioada bizantină, prima mențiune datorându-i-se lui Constantin Porfirogenetul care, în lucrarea sa De Administrando Imperii, îl pomenește cu numele de Solina.
Apoi, Sulina poate fi întâlnită în mai multe portulane și hărți italiene din secolele XIV și XV, printre care se numără harta întocmită de Pietro Visconti în anul 1327 și portulanul genovez din secolul al XIV-lea, tipărit în Cetatea Dogilor de către cărturarul Dimitrios Tagias.
Cele mai multe informații despre localitatea Sulina încep să apară din secolul al XVIII-lea, când turcii aleg drumul apei până la Constantinopol, trecând pe brațul Sulina, singurul navigabil la acea vreme. La 1800, Sulina număra 8722 de suflete fiind formată cosmopolit din români, turci, greci, armeni, evrei, ruși și italieni în egală măsură și numită de scriitorul Jean Bart (Eugeniu P. Botez), fost căpitan al portului Sulina, „Europolis”.
Sulina a căpătat statut de oraș în secolul al XIX-lea, odată cu stabilirea Comisiei Europene a Dunării, care a transformat localitatea dintr-un sat de pescari într-un oraș important pentru traficul fluvial european. Palatul Comisiei Europene a Dunării și Farul din Sulina sunt două din monumentele importante ale orașului, datând din anii 1860 și 1870.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, conform informațiilor oferite de Muzeul Farului Comisiei Europene a Dunării, Sulina a fost distrusă în proporție de peste 80% de bombardamentele sovietice.
Turism
Aici se găsește un cimitir maritim, unic în țară și chiar în Europa. Un alt obiectiv turistic este Farul din Sulina, care datează din 1802. Sulina mai are și câțiva kilometri de plajă la Marea Neagră, însă aceasta nu atrage un număr mare de turiști. Mai nou acestă plajă este folosită pentru nudism, în locurile ei izolate. Plaja, în mare parte nu este amenajată, ceea ce îi oferă un aspect virgin. Plaja este cea mai lată porțiune de acest fel de pe litoralul Mării Negre și are o granulație asemănătoare cu cea din Mamaia. Este o alternativă la stațiunea Vama Veche.
Demografie
Componența etnică a orașului Sulina
Români (81.92%)
Ucraineni (1.22%)
Ruși lipoveni (9.88%)
Greci (1.69%)
Necunoscută (4.8%)
Altă etnie (0.46%)
Componența confesională a orașului Sulina
Ortodocși (91.48%)
Ortodocși de rit vechi (3.82%)
Necunoscută (4.06%)
Altă religie (0.62%)
Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Sulina se ridică la 3.663 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 4.601 locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (81,93%). Principalele minorități sunt cele de ruși lipoveni (9,88%), greci (1,69%) și ucraineni (1,23%). Pentru 4,8% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (91,48%), cu o minoritate de ortodocși de rit vechi (3,82%). Pentru 4,07% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.
Sulina - evoluția demografică
Obiective turistice
Muzeu
Muzeul „Farul Sulinei”
Cetate
Palatul Comisiei Europene a Dunării
Farul Comisiei Europene a Dunării
Farul de pe malul stâng al Dunării
Farul de pe malul drept al Dunării
Biserici
Catedrala Sfântul Alexandru și Sfântul Nicolae
Personalități
George Georgescu (1887-1964), dirijor, academician
Jean Bart, pseudonimul literar al scriitorului Eugeniu P. Botez (1877-1933)
Romulus Bărbulescu (1941-2010), critic literar, dramaturg, eseist și actor
Relieful și flora
Sulina este orașul din România situat la cea mai mică altitudine medie, de numai 4 m deasupra nivelului mării. Orașul se întinde de-a lungul Dunării, cu cea mai mare parte a habitatului pe malul drept.
Spre deosebire de restul Deltei Dunării, împrejurimile orașului sunt formate din soluri nisipoase și sărate, parțial umede, brăzdate de canale. În zonele uscate și sărate vegetația este cea specifică dunelor, ca de exemplu cătina roșie (Tamarix ramosissima). În zonele mlăștinoase predomină stuful (genul Phragmites), papura (genul Typha), izma broaștei (Mentha aquatica), cucuta de apă (Cicuta virosa), cornaci(Trapa natans) și mai rar nufărul alb (Nymphaea alba). Zona extravilană se remarcă prin absența copacilor de mari dimensiuni, existând un singur pâlc de salcâmi (Robini pseudacacia), plantat la intrarea în oraș. Altfel, în oraș se pot întâlni sălcii (Salix babylonica), plopi, frasini (Fraxinus excelsior), și corcoduși (Prunus cerasifera), pomii fructiferi consacrați fiind mai rari.
Istorie
La capitolul „istorie nescrisă” există supoziția că Sulina ar exista de prin secolele VI - VII î.Hr., ca meleag al vestiților traci cimerieni și s-ar fi dezvoltat odată cu apariția primelor colonii grecești pe malul Pontului Euxin.[formulare evazivă] Așadar, Sulina ar putea avea circa 2700 de ani vechime, ceea ce ar plasa-o între cele mai vechi așezări din România.
1000 de ani mai târziu, aici era granița dunăreană a Imperiului Roman. Dacă galerele Romei ancorau în portul Sulina (ceea ce este foarte plauzibil) ar însemna că orașul are 1700 de ani vechime. La capitolul „istorie scrisă”, documentele prezintă Sulina începând cu perioada bizantină, prima mențiune datorându-i-se lui Constantin Porfirogenetul care, în lucrarea sa De Administrando Imperii, îl pomenește cu numele de Solina.
Apoi, Sulina poate fi întâlnită în mai multe portulane și hărți italiene din secolele XIV și XV, printre care se numără harta întocmită de Pietro Visconti în anul 1327 și portulanul genovez din secolul al XIV-lea, tipărit în Cetatea Dogilor de către cărturarul Dimitrios Tagias.
Cele mai multe informații despre localitatea Sulina încep să apară din secolul al XVIII-lea, când turcii aleg drumul apei până la Constantinopol, trecând pe brațul Sulina, singurul navigabil la acea vreme. La 1800, Sulina număra 8722 de suflete fiind formată cosmopolit din români, turci, greci, armeni, evrei, ruși și italieni în egală măsură și numită de scriitorul Jean Bart (Eugeniu P. Botez), fost căpitan al portului Sulina, „Europolis”.
Sulina a căpătat statut de oraș în secolul al XIX-lea, odată cu stabilirea Comisiei Europene a Dunării, care a transformat localitatea dintr-un sat de pescari într-un oraș important pentru traficul fluvial european. Palatul Comisiei Europene a Dunării și Farul din Sulina sunt două din monumentele importante ale orașului, datând din anii 1860 și 1870.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, conform informațiilor oferite de Muzeul Farului Comisiei Europene a Dunării, Sulina a fost distrusă în proporție de peste 80% de bombardamentele sovietice.
Turism
Aici se găsește un cimitir maritim, unic în țară și chiar în Europa. Un alt obiectiv turistic este Farul din Sulina, care datează din 1802. Sulina mai are și câțiva kilometri de plajă la Marea Neagră, însă aceasta nu atrage un număr mare de turiști. Mai nou acestă plajă este folosită pentru nudism, în locurile ei izolate. Plaja, în mare parte nu este amenajată, ceea ce îi oferă un aspect virgin. Plaja este cea mai lată porțiune de acest fel de pe litoralul Mării Negre și are o granulație asemănătoare cu cea din Mamaia. Este o alternativă la stațiunea Vama Veche.
Demografie
Componența etnică a orașului Sulina
Români (81.92%)
Ucraineni (1.22%)
Ruși lipoveni (9.88%)
Greci (1.69%)
Necunoscută (4.8%)
Altă etnie (0.46%)
Componența confesională a orașului Sulina
Ortodocși (91.48%)
Ortodocși de rit vechi (3.82%)
Necunoscută (4.06%)
Altă religie (0.62%)
Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Sulina se ridică la 3.663 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 4.601 locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (81,93%). Principalele minorități sunt cele de ruși lipoveni (9,88%), greci (1,69%) și ucraineni (1,23%). Pentru 4,8% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (91,48%), cu o minoritate de ortodocși de rit vechi (3,82%). Pentru 4,07% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.
Sulina - evoluția demografică
Obiective turistice
Muzeu
Muzeul „Farul Sulinei”
Cetate
Palatul Comisiei Europene a Dunării
Farul Comisiei Europene a Dunării
Farul de pe malul stâng al Dunării
Farul de pe malul drept al Dunării
Biserici
Catedrala Sfântul Alexandru și Sfântul Nicolae
Personalități
George Georgescu (1887-1964), dirijor, academician
Jean Bart, pseudonimul literar al scriitorului Eugeniu P. Botez (1877-1933)
Romulus Bărbulescu (1941-2010), critic literar, dramaturg, eseist și actor
Articol Wikipedia: https://ro.wikipedia.org/wiki/Sulina
Oraşe în apropiere:
Coordonate: 45°9'20"N 29°38'37"E
- Odesa 180 km
- Municipiul Tighina 196 km
- Chişinău 225 km
- Mîkolaiv 272 km
- Herson 283 km
- Eupatoria 283 km
- Ananiev 292 km
- Voznesensk 302 km
- Uman 410 km
- Krîvîi Rih 431 km
- Golful Musura 4.1 km
- Balta Roşuleţ 6.6 km
- Oraşul Sulina 7.5 km
- Insula Lebedinka (Limba) 8.5 km
- Insula Limba 10 km
- Lacul Lumina 13 km
- Comuna C.A. Rosetti 18 km
- Pădurea Letea 19 km
- Delta Dunării 31 km
- Comuna Chilia Veche 34 km
Comentarii