Țara Călatei

 contur invizibil, ethnography (en)

 Încarcă o fotografie

www.taracalatei.ro/

Țara Călatei este o regiune etnografică, atît română, cît și maghiară. Deși românii sînt majoritari absolut în cea mai mare parte a localităților, maghiarii adună și ei o număr semnificativ. Cuprinde Ținutul de Sus (Felszeg - în limba maghiară), adică bazinul Rîului Călata (Țara propriu-zisă a Călatei), Ținutul de Jos (Alszeg), adică bazinul Rîului Almaș, Ținutul Nadășului (Nádasmente sau Cifra Kalotaszeg), cuprinzînd bazinul rîului cu același nume, Ținutul Căpușului (Kapus vidéke), cuprinzînd bazinul acestui rîu, precum și zona de influență (átmeneti vidék) din jurul Clujului de pe valea Lunii, a Feneșului și a Someșului Mic, precum și satele de pe Dealul Feleacului. În Ținutul de Jos (bazinul Almașului), tradițiile maghiare din Țara Călatei interferează cu cele românești din Țara Mezeșului.

În primăvara anului 1919, Károly Kós, arhitect maghiar, scriitor, grafician, etnograf și politician exponent al transilvanismului, a luat inițiativa proclamării în Țara Călatei unei republici autonome a localităților celor 40.000 de maghiari care locuiau între Cluj și Huedin, cu statut, monedă, imn și drapel proprii, inițiativă respinsă de către Consiliul Dirigent de la Sibiu.