Insula Gaiola

 insulă, mansion / conac / vilă, patrimoniu, loc interesant, clădire istorică, clădire istorică (89)

adevarul.ro/life-style/travel/foto-gaiola-insula-bleste...

Gaiola, insula blestemată care a rămas nelocuită în ultimii 40 de ani
6 septembrie 2014, Oana Bâltoc

„Mica peşteră“, aşa cum s-ar traduce numele Gaiola, este o insulă superbă situată în Golful Napoli, în Italia, la doar 30 de metri de ţărm, pe teritoriul Parcului Subacvatic Gaiola. Însă locul nu este celebru doar pentru frumuseţea sa, ci mai ales din cauza destinelor nefericite de care au avut parte toţi proprietarii vilei construite aici.

În mod bizar, Gaiola este formată din două bucăţi de stâncă unite de o punte ce pare că se va nărui din clipă în clipă, iar pe una din părţi se ridică o vilă construită în secolul al XIX-lea. Pe vremuri, insula era cunoscută sub numele de Euplea, botezată astfel după un templu dedicat zeiţei Venus Euplea (considerată protectoarea navigatorilor-n.r.) şi se spune că poetul Vergiliu ar fi locuit aici. În adâncurile golfului încă se mai pot vedea ruinele unor construcţii romane, iar legendele locului vorbesc despre ritualurile păgâne care aveau loc în templul amintit, unde ar fi existat o şcoală în cadrul căreia se predau tainele magiei sub îndrumarea unui învăţat poreclit „Vrăjitorul“.

Profesorii şi studenţii ar fi preparat poţiuni magice pe care le-ar fi aruncat în ape, iar blestemele s-ar fi răsfrânt asupra persoanelor care au locuit ulterior pe mica insulă. Coincidenţă sau nu, oamenii locului au început să creadă că insula este cu adevărat blestemată după ce s-a dovedit că toţi proprietarii înstăriţi ai bucăţii de pământ au avut parte de nenorociri, scrie Huffington Post.

Astfel, primul proprietar al insulei, elveţianul Hans Braun, a fost descoperit mort în 1920, ucis şi învelit într-o pătură, pentru ca la scurt timp soţia sa moară înecată în apele golfului. Nici următorul proprietar, neamţul Otto Grunback, nu a avut parte de o soartă mai bună: a făcut un atac de cord şi a murit pe insulă.

A urmat farmacistul Maurice Yves-Sandoz, care s-a sinucis în timp ce se afla internat într-un spital de boli psihice. Iar nenorocirile s-au ţinut lanţ: următorii proprietari au ajuns în sapă de lemn, au înfundat puşcăria, iar în alte cazuri membrii familiei au murit pe neaşteptate sau au fost răpiţi.

Astfel se explică de ce în ultimele patru decenii nimeni nu s-a mai încumetat să locuiască aici, deşi frumuseţea solitară a locului atrage turiştii, dar şi localnicii.