Cetatea Dervent

Romania / Calarasi / Dichiseni /
 contur invizibil, historic ruins (en)
 Încarcă o fotografie

Locul vestigiilor arheologice ale cetăţii Dervent, aflate pe vârful dealului care-i poartă numele.

dervent.ro/dervent.php?cID=cat-dervent-istoric&rID=2&rT...
Oraşe în apropiere:
Coordonate:   44°8'2"N   27°29'21"E

Comentarii

  • Chiar dacă la Dervent urmele arheologice preced cu mult era noastră - primele datând din epoca neolitică (~ 5500-2000 î.Hr.) - şi cu toate că aici a fiinţat în secolele II-III d.Hr. o aşezare romană, noua fortificaţie trebuie pusă în legătură cu ridicarea în anii 971-976 a cetăţii Păcuiul lui Soare, căci în acelaşi timp cu aşezarea de pe insulă se pare că a fost construită şi cea de pe vârful dealului Dervent. Deşi de o factură mult mai modestă - o fortificaţie de piatră înconjurată de un şanţ de apărare pe trei laturi, a patra folosind ca limită râpa naturală - cetatea a avut un rol important, dublând pavăza bizantină a malurilor Dunării. Cele două cetăţi, Păcuiul lui Soare şi Dervent, construite faţă în faţă, aveau, probabil, pe lângă menirea de a controla cursul Dunării şi pe aceea de a împiedica eventualele concentrări de trupe în preajma Durostorum-ului, centru important al politicii bizantine la Dunărea de Jos în secolele X-XI. Pentru ridicarea cetăţii din insula Păcuiul lui Soare au fost deschise mai multe cariere de piatră, în jurul cărora s-au format aşezări omeneşti. Masivul de calcar barremian din zona dealului Dervent a furnizat aproximativ 2000-2500 mc, ceea ce înseamnă peste 10% din volumul de piatră necesar respectivei construcţii. Judecând după volumul de rocă furnizat, după calitatea acesteia, precum şi după distanţa mică faţă de locul construcţiei - fapt care limita transportul la simpla traversare a Dunării - cariera de piatră de la Dervent a fost una dintre cele mai importante pentru ridicarea masivei cetăţi de pe insulă. Spre deosebire însă de Păcuiul lui Soare, unde vieţuirea a încetat între 986-1001, în cazul cetăţii de pe dealul Dervent nu există temeiuri pentru a presupune o astfel de întrerupere. Ea îşi încetează însă pentru totdeauna existenţa în anul 1036, fiind distrusă de către pecenegi o dată cu cetăţile Capidava şi Dinogeţia-Garvăn. Cronica lui Skylitzes-Cedren consemnează oroarea acestei invazii: "pecenegii au distrus totul în calea lor, omorând în vârsta tinereţii pe capturaţi, iar pe prizonieri supunându-i la cazne de nedescris". Mărturiile arheologice confirmă acest lucru, în zona vechii cetăţii Dervent fiind descoperite două schelete decapitate aparţinând nivelului de distrugere din anul 1036. Devastarea cetăţii Dervent a fost urmată de părăsirea definitivă a aşezării, populaţia care a supravieţuit atacurilor pecenege fiind dusă în captivitate sau refugiindu-se în aşezările din apropiere. Este foarte probabil ca explozia demografică înregistrată la Păcuiul lui Soare în acest timp să fi fost tocmai o consecinţă a distrugerii şi părăsirii cetăţii Dervent.
Acest articol a fost modificat ultima dată acum 3 ani