Calinesti

 sat  Adaugă categorii

Foto 1 - Primaria Calinesti
Foto 2 - Pensiunea Kometa
Foto 3 - Dealurile cu vii în Calineşti
Foto 4 - Pensiunea Gyp Star
Foto 5 - Manastirea Sf. Ierarh Calinic
Foto 6 - Manastirea Râncăciov
Foto 7 - Manastirea Râncăciov

Comuna Calinesti este asezata in partea de sud-est a judetului Arges, la confluenta dintre dealuri si lunca Argesului. Aceasta confluenta este marcata de vechiul drum national care leaga municipiul Pitesti de capitala tarii. Partea de sud a comunei este scaldata de raul Arges, care constituie si hotarul dintre comunele Calinesti si Cateasca. Partea de nord a comunei este acoperita de dealuri a caror altitudine medie ajunge la cca. 230-240 m.

In cuprinsul sau apar cateva terase, pe cea externa situandu-se satele: Calinesti, Draghicesti, Udeni si Golesti. Vaile principale, care o fragmenteaza, sunt: Valeni Vranesti si Rancaciov.

Comuna Calinesti isi are obarsia in trecutul indepartat al timpului. Calinestenii se trag fara indoiala din stramosii daci, priceputi lucratori ai pamantului, bogat in paduri, vii si livezi.

Calinesti- toponim social, la origine, antroponimicul Calin, format din apelativul calin (arbust) + sufixul –esti, indicand organizarea sociala pe baza de obste a asezarii
Cu peste sase veacuri in urma, in anul 1388, Mircea cel Batran intarea domeniul dragei sale ctitorii, Manastirea Cozia, cu „o vie in hotarele Calinestiului”.

Este prima atestare documentara a localitatii, pomenita in hrisoavele domnesti, voievozi, boieri si manastiri avand ocine, delnite sau vii pe binecuvantatele dealuri ale Calinestilor.

Sigiliile lui Neagoe Basarab, Mircea Ciobanu, Constantin Brancoveanu, Alexandru Moruzi, Constantin Ipsilanti, inscrisurile manastiresti de la Bradet sau Cotroceni sunt marturii ale interesului starnit de rodul acestui pamant printe mai marii vremurilor. Calinestenii au fost traitori din vechime.Recensamantul din 1838, de pilda, arata ca cele 194 de familii de tarani, cu 719 suflete, aveau 392 de pogoane de teren arabil si fanete si 100 de pogoane de vie si pomet. Dupa improprietarirea din 1864 s-a format vatra noua de sat, de o parte si de alta a drumului Bucuresti-Pitesti.
La reforma administrativa din anul 1950, localitatii Calinesti i-a fost desprins satul Vitichesti si atasat comunei Topoloveni, azi oras. Tot cu aceasta ocazie i s-a alaturat fosta comuna Gorganu.
La reforma administrativa din anul 1968 , comunei Calinesti i s-au alaturat 3 foste comune,si anume: Valeni Podgoria, Vranesti si Rancaciov, comune cunoscute inca din Evul Mediu.

In primavara anului 1907, taranii din Calinesti, condusi de primarul comunei, Gheorghe Ionescu (Gardin) s-au rasculat impotriva arendasilor greci care nu respectau invoielile.

La Razboiul pentru Independenta au participat mai multi ostasi din Calinesti. Dintre acestia, sergentul Ion Stanciu (Ionita Flenches) din escadronul 4 Muscel al Regimentului 2 Calarasi s-a intors de trei ori decorat. El a tinut un jurnal zilnic, ce se pastreaza si astazi, avand o valoare deosebita.

In primul razboi mondial, din Calinesti au fost chemati sub arme un numar mare de ostasi.Dintre acestia, 84 au cazut pentru apararea patriei. In octombrie 1916, pe teritoriul Calinestilor s-au dat lupte violente intre trupele romane ,care se retrageau si armatele dusmane, ce inaintau spre Bucuresti.

Cel de-al doilea razboi mondial a mobilizat din Calinesti un numar mare de ostasi. Dintre acestia, 59 au cazut pe campurile de lupta (doi capitani, un locotenent, doi sublocotenenti, un plutonier major, trei sergenti majori, 13 sergenti, patru caporali, trei fruntasi si 30 de soldati).


MANASTIREA RÂNCĂCIOV (foto 6 si 7)


Cel mai vechi asezamant religios cunoscut in comuna Calinesti, judetul Arges este Manastirea Râncăciov, situata in estul satului Rancaciov, la 7 km nord de vechea sosea Bucuresti-Pitesti.
Manastirea Râncăciov a fost atestata documentar pentru prima data in hrisovul lui Radu cel Mare din 19 iulie 1498 prin care intareste manastirii ocina lui Carstian si veniturile date de Vlad Calugarul, domnul Tarii Romanesti.
O alta marturie o constituie scrierea de pe piatra de deasupra usii de la intrarea in biserica de unde reiese faptul ca manastirea a fost rezidita de capitanul de paharnicei Arsenie Soimul intre 10 iunie 1647 si 17 septembrie 1648 sau din diata aceluiasi Arsenie din 10 octombrie 1652 prin care inzestreaza manastirea cu averi, vite si robi tigani, precum si din zapisul pe care Ioaniche, egumenul manastirii il da la 20 iulie 1685 preotului nicolae din Campulung.
Viata spiritula de la manastire il va impresiona chiar si pe Mitropolitul Varlaam, care , se va retrage in 1679 si va veni la aceasta manstire unde si moare in septembrie 1698.
La 26 octombrie 1700, Constantin Brancoveanu daruieste manastirii 300 de bolovani de sare de la Ocna cea nica din Targoviste.
LA 1786, egumenul DAniel zideste alaturi de jupanul Dumitrascu Bratianu din Racovita o biserica de zid in aceasta comuna.
Manastirea se va gasi intr-o satre degradabila asa cum atesta catastihul intocmit la 13 oct. 1817. Noua zidire are loc in 1848.
Din pisania manaastirii aflam ca seismul din 1940 a afectat-o grav, motiv pentru care s-au facut lucrari de consolidare intre 1941944, singurele de altfel , iar dupa seismel din 1977, 1986, 1990 nu s-a mai facut nicio interventie de consolidare, iar aveariile s-au agravat in timp. Fondurile oferite au fost insuficiente, restaurarea picturii murale de pe zidurile lacasului de cult fiind cele mai costisitoare. In prezent , din impunatoarea manatirea a ramas biserica care sta in schele si unde oricand se poate produce un accident deoarece in interior au loc slujbe religioase.
Situatia se poate remedia, dar trebuie intervenit cat mai repede.