Manastirea Tiganesti

Comentarii

• 
  ionica (vizitator)

  Situata la jumatatea distantei dintre Bucuresti si Ploiesti si la 3 km de comuna Ciolpani, manastirea Tiganesti este asezata intr-un cadru mirific de paduri si ape. Mit, legenda dar si adevar istoric manastirea este atestata din documentul de donatie si vanzare-cumparare din iulie 1780 al lui Matei Tiganescu (al carui nume il poarta) si al verisoarei sale Paraschiva Caplescu, care construieste o bisericuta pe acest teren. Sub numele de Tiganesti o intalnim si in hrisoavele domnesti de danii ale lui: Moruzi 1793, Caragea 1813 si al lui Dimitrie Ghica Voievod din 1824. Legenda sustinuta de faptul ca pomelnicul manastirii incepe cu Mihai Viteazul si Doamna Stanca, ne arata ca asezarea monahala exista inca de la inceputul sec. XVII, fiind zidita de calugari romani de la muntele Athos, cand in aceste locuri erau codrii Vlasiei. A fost mai intai Schit cu chilii si biserica din lemn. Din aceasta biserica din lemn s-a pastrat icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus in brate. Schitul Tiganesti, populat de calugari, trece sub obladuirea Manastirii Caldarusani, apoi la scurt timp calugarii de aici sunt transferati la Caldarusani, locul lor fiind luat de calugaritele de la Schitul Turbati – Silistea Snagovului si Schitul Maicilor din Bucuresti (fapt atestat de hrisovul de la 5 iunie 1805). Biserica de lemn devenita neincapatoare, a fost demolata si pe locul ei a fost inaltata in 1812 actuala biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului, avandu-l ctitor pe banul Radu Golescu, staret fiind Dosoftei. Trecerea timpului si actiunea cutremurelor a afectat biserica si celelalte cladiri, care au fost consolidate si restaurate, suferind cu aceasta ocazie unele modificari. Astfel pictura in fresca, originala a bisericii se pastreaza doar in pridvor, restul fiind refacuta in 1929 de pictorul Belizarie Gheorghe, in stil neobizantin. In exterior a fost refacut mozaicul de catre pictorul Gh. Raducanu iar catapeteasma pictata in 1895 de Gh. Stoenescu este refacuta in 1989 de Gh. Samoila. Manastirea se afla pe o peninsula, terenul nefiind bine stabilizat, in anii 1980-1984 constructia a fost consolidata. Biserica de cimitir cu hramul Sf. Treime a fost construita in 1817 si pictata de Anton Serafin. Este o biserica de mici dimensiuni, frumos proportionata, cu planul trilobat, cu pridvor deschis in stil post brancovenesc. Cladirea muzeului, construita in 1848, a fost mai intai orfelinat, apoi scoala, arhondarie, iar din 1989 muzeu. Aici sunt expuse icoane pe lemn, panza, sticla si metal, vesminte vechi, carti si obiecte religioase. Ansamblul manastirii mai cuprinde turnul clopotnitei, trapeza, casele monahale, cimitirul si atelierele unde se tes materiale pentru hainele preotesti. In acest atelier trudesc maicutele manastirii, iar materialele folosite pentru hainele preotesti sunt din matase vegetala si cu fir de aur si argint. Razboaiele de tesut sunt programate prin cartele perforate. In cimitir se afla monumente funerare vechi, din care mentionam monumentul familiei Diamandescu realizat de sculptorul Carol Stork in anul 1889. Manastirea a participat intens la evenimentele vremii, la razboiul de independenta si cele doua razboaie mondiale ajutand armata prin asistenta medicala oferita de maicile din cadrul Crucii Rosii. Aici in manastire a functionat prima scoala elementara din 1818 pana in 1878. In 1923 se infiinteaza „Scoala de instruire casnica” unde se invatau: tesutul covoarelor, broderia artistica, tesaturi nationale, mestesuguri ce sunt continuate si in prezent in atelierul mentionat.

  acum 13 ani | răspunde | hide comment