Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport (1923) (Bucureşti)

 universitate  Adaugă categorii

Fosta Cazarmă a Regimentului de Gardă Călare.
----------------------
Grajduri regale, spital de razboi, camin studentesc si mai apoi sediu de universitate

In plina dictatura regala, pe vremea regelui Carol al II-lea, in vria schimbarilor politice si de conducere, cativa arhitecti au gasit timpul si inspiratia sa contureze planurile grajdurilor regale. Astfel, intre anii 1937 si 1940, dupa indicatiile arhitectilor Nicolae Nenciulescu, Alexandru Iosif si Gheorghe Lungu, au inceput constructiile grajdurilor regale din strada Constantin Noica (fosta Stefan Furtuna), nr. 140.
Grajdurile regale, destinatii de lux pentru adevaratii armasari, nu puteau sa nu se impuna printr-o constructie impresionanta. Deci vechea constructie a trecut prin multe transformari de-a lungul celor 70 de ani de existenta, inca se poate remarca poarta initiala sustinuta de turnurile din piatra. Grajdurile aveau forma unui careu cu mici turnuri de colt, sali de manej si curti pentru exercitii ecvestre (sursa: Bucuresti, arhitectura si modernitate- un ghid adnotat, ArCub Simetria).
Constructia se bucura de sculpturi in travertin, roca poroasa de calcar de culoare bruna sau galbuie. Intrarea, formata din turnuri si sustinuta de coloane, te duce cu gandul la frumoasele calesti care paraseau grajdurile conduse de birjari cu joben sau la caii gatiti de promenada care plecau de acasa pentru a se fali la o plimbare prin centru.
Grajdurile au fost fidele scopului lor originar pana in 1950, an in care constructiei ii revine un nou rol in societate, acela de camin studentesc. Impresionant este ca acest loc, caminul 303, a devenit spatiu pentru micile razvratiri muzicale din perioada comunista sau forul in care dusmanii poporului erau scosi in fata, aratati cu degetul si pedepsiti aspru de autoritatile educationale.
Dar de unde a fost adoptat acest nume, “caminul 303”? Nu-i numarul vreunei adrese; cica doar o amintire a faptului ca in Razboi ar fi functionat aici un spital militar cu indicativul acesta; de altfel in partea dinspre ICECHIM a existat pina recent o unitate spitaliceasca pentru copii si tineri.
Referirile la caminul 303 reusesc sa contureze istoria acestui loc si sa dea un simtamant al atmosferei tensionate din spatiul in care, odinioara, doar se odihneau caii si se adaposteau ustensilele pentru plimbarile si paradele regale. La caminul 303 erau organziate serate de dans la care se strangeau baietii de la Politehnica si fetele de la Universitate.
In spatiul cultural de la 303 s-a tinut si primul festival de folk, asa cum isi aminteste artistul Horia Stoicanu pe blogul sau. Daca ideea de camin studentesc te duce instantaneu cu gandul la petreceri dezlantuite acompaniate de baxuri de bere si de straini in camere, afla ca 303 nu era un loc al depravarii tineresti, asa cum stii tu Regia acum; asta nu inseamna ca studentii de atunci nu aveau o alta forma de distractie, specifica timpurilor si posibilitatilor din acea perioada.
O fosta studenta, "activista" la 303, isi aminteste totusi ca acest camin era un "loc al pierzaniei" in care se faceau agatamente si in care grupurile de fete de la inceput se divizau in perechi formate ad-hoc". Tot din amintirile ei aflam ca la caminul 303 se strangea plebea, pe cand, la dans la Medicina sau la Arhitectura, se ducea lumea buna; pe "valea cea verde", la 303 puteai sa te inhaitezi cu politehnistii si sa asculti niste slagare de amor marca Romanticii sau Mondialii.
Caminul 303 are si o fata intunecata, un loc in care tinerii erau incriminati, acuzati si expulzati. Am extras niste povesti cutremuratoare din memoriile unor studenti care nu au cunoscut doar dansuri si muzica in incinta caminului 303. Iata amintirea lui Ion Ivanescu legata de locul de pe Constantin Noica, nr. 140:
"Retin o intamplare petrecuta in 1957, in plina teroare ideologica, cand in mediul universitar domnea frica chiar de aproapele tau. Se anuntase ca la caminul studentesc 303 - intr-o hala, va avea loc o mare sedinta in vederea <<purificarii>> studentilor inca rataciti in ideologia burghezo-mosiereasca si nu doreau sa se adapteze noului regim comunist.
Iata un caz cutremurator, pe care-l povestesc acum cu sprijinul profesorului univ.dr.N.Ciachir, trecut nu de mult in lumea celor drepti. Imi amintesc, la o sedinta celebra la Caminul 303 din Bucuresti, cu ce usurinta au fost dati afara o serie de studenti valorosi".
Un alt moment al represiunii studentesti petrecut in acelasi spatiu este povestit de Constanta Corbea, una dintre expulzatele sistemului, o studenta care a fost stantata cu eticheta dusmanul poporului in hala de la 303. Povestea ei, din experienta directa, incepe asa:
"In ziua aceea nefasta de 12 martie, 1959, in sala mare de festivitati a Caminului 303, fostul grajd pentru caii regelui, atunci cand imi venise randul la marea judecata politica, pentru a fi exmatriculata din facultate si stigmatizata cu atributul inspaimantator de <<dusman al poporului>>,cand am fost intrebata cu glas rastit si plin de ura ce sunt parintii mei, de unde ma trag, adica, vezi Doamne, ce educatie mi s-a dat, fireste, o educatie complet gresita, daunatoare intereselor societatii noastre socialiste, neconforma cu inaltele idealuri ale partidului nostru comunist, vorbe, clisee.
In ziua aceea soarta mea era deja pecetluita, dar eu inca nu puteam crede, nu facusem nimic grav, asa vedeam eu in momentele acelea cand se juca marea scena a infierarii, scena repetata cu sute de studenti din toata tara, incepand din 1956, de la revolutia ratata a ungurilor demni si curajosi, ridicati la lupta impotriva comunismului".
Urmatorul pas pentru frumoasa constructie din 1937 este transformarea ei in Academia Nationala de Educatie Fizica si Sport, mai scurt spus, ANEFS. Desi Universitatea exista inca din 1922 sub numele "Institutul National de Educatie Fizica", aceasta si-a facut mutatia pe fostele grajduri regale abia in 1984.
Complexul central al ANEFS s-a asezat pe o proprietate minata cu fragmente de istorie din perioada regala, dar si cu amintiri negre din era comunismului. Initial, INEF se gasea la adresa Maior Ene, nr. 12, pe Dealul Spirii. Dupa o vizita prin facultate am vazut toate urmele lasate de rege, motive de mandrie pentru actualii administratori ai facultatii.
Patrimoniul lui Carol a ramas, in mare parte, neatins; doar pe alocuri, acolo unde anii au inceput sa manance din beton si din finisaje, au inceput renovarile, dar si acestea incearca sa pastreze tonul dictat de vechii arhitecti. Sursele de la UNEFS (locul a devenit universitate pentru prestigiu international) ne spun ca renovarile vor continua, dar ca se vor pastra elementele cu adevarat remarcabile din vremea regala.
Am vazut grajdurile propriu-zise unde acum este o sala de sport si unde inca se pastreaza mirosul de cai (sau de urina de cal cum spun cei de la UNEFS), impregnat in peretii imbracati in lemn masiv. Aici am vazut si loja regelui cu scara de acces, loc din care, ne-am imaginat noi, Carol isi alegea calul sau isi privea mandru colectia de animale nobile.
Si sala de marmura, actuala sala de festivitati, s-a pastrat exact asa cum era si acum 85 de ani: podea din marmura alba, coloane din marmura culoarea smaraldului, scena pentru prestatii artistice si, desigur, inca o loja de la care cei de vita nobila sa poata privi spectacolul. Fiecare sala, cea de atletism, cea de judo, centrul medical, birourile cadrelor didactice, toate au mostenit arhitectura si decorul din perioada regala.
In facultate exista si muzeul UNEFS si, am inteles ca, tot aici, pe proprietatea unde, candva, se ingrijeau caii regali, exista si o colectie de argint a lui Carol la care nu oricine are acces (nici noi n-am putut s-o vedem). Printre micile cladiri, fiecare cu functia sa vitala, se intrezareste un patio- o curte mica de interior, cu o fantana in mijloc, niste bancute si multa verdeata in jur.
Usile masive din lemn, tabloruile cu scene in care sunt implicati, logic, caii, culoarele stramte, scarile intortocheate, balconasele intrerupte de coloane, toate acestea sunt marturiile unei constructii pentru rege, o cladire care a rezistat eroic in forma ei initiala chiar daca a fost ocupata de diverse conduceri, fiecare cu scopurile ei.
Ne pare rau ca vizavi de facultate, acolo unde era odata hipodromul, nu a mai ramas nicio farama de istorie care sa ne ajute sa ne imaginam cum arata acel loc. Ne multumim insa cu fostele grajduri care au pastrat aerul regal si au conservat cu fidelitate arhitectura si decorul unui loc important pentru rege.

Sursa: metropotam.ro - Locuri-de-vizitat