Ştefeşti

Ştefeşti este o localitate în judeţul Prahova, Muntenia, România.
Numele comunei îşi trage seva desigur dintr-un antroponim, indicat de altfel şi de N. Iorga în „Moşnenii de pe Varbilău şi de pe Valea Buzăului” (Acad. Rom., Memoriile secţiunii istorice, seria III, tom. XII, mem. 14, şedinţa din 23 oct. 1931), unde consemna că locuitorii acestei aşezări „Ştefeştii, (sunt) urmaşii moşului Ştefu” (p. 209). Acest Ştef, Ştefu(l) sau Ştefa apare menţionat şi în DOR (p. 154-155), iar Şteful, ca nume de botez, este specificat şi în „Pomelnicul Mănăstirii Bistriţa”, publicat de Damian P. Bogdan prin 1941. Comuna este formată din satele: Ştefeşti (reşedinţa – amplasată în sudul comunei), Scurteşti şi Târşoreni. Comuna Ştefeşti se află situată în partea de nord a judeţului Prahova pe valea pârâului Varbilău la o distanţă de 45 km de oraşul Ploieşti, are un perimetru administrativ de 4457 ha din care intravilan 319,70 ha iar extravilan 4137 ha. Din suprafaţa totală, doar 1263 ha reprezintă suprafaţă agricolă.
Cadru geografic

Comuna situată în zona colinară de la poalele munților Grohotișu, pe valea râului Varbilău se învecinează, la est, cu orașul Slănic, la sud, cu comunele Varbilău și Cosminele, la vest, cu comunele Aluniș și Bertea, la nord, cu com. Valea Doftanei, iar la nord-est, cu com. Izvoarele. Teritoriul comunei Ștefești este situat în zona Subcarpaților Prahovei, zonă caracterizată prin relief destul de fragmentat, perimetrul construit este pe o terasă, lipsită de accidente de teren, cu o ușoară înclinare de la NV la SE, numai pe partea stânga a râului Varbilău. Așezată într-o regiune de interferență a dealului cu muntele comuna Ștefești se învecinează către est cu renumitul oraș balnear și turistic Slănic; la sud se mărginește cu satul Livadea, ce aparține comunei Varbilău; spre vest se învecinează cu Bertea, de care este legată prin vechi tradiții istorice, prin îndeletniciri și obiceiuri comune, iar la nord comuna se învecinează cu Valea Doftanei, mărginită de culmi muntoase, acoperite cu păduri de foioase și conifere, cu pășuni și fânețe naturale. Are o întindere de 10 km, de-a lungul râului Varbilău, satele fiind situate în cea mai mare parte pe partea stângă a lui (satele Scurtești și Ștefești), excepție făcând satul Târșoreni ce se află pe partea dreaptă a pârâului. Comuna este încadrată de o parte și de alta de dealuri și munți cu o altitudine ce variază între 600 – 1500 m. Munții sunt predominanți spre nord – estul și nord – vestul comunei, alcătuiți din formațiuni sedimentare, sprijinite pe un fundament de șisturi cristaline foarte vechi. În spațiul dintre văile Teleajenului și Doftanei se află Munții Grohotișu cu vârfurile Grohotișu de 1766 m și vârful Trifoiul de 1373 m. Acești munți sunt alcătuiți dintr-o culme cu direcția nord – sud din care fac parte „Grohotișul și Sf. Ilie” (1588 m) spre sud este culmea joasă a „Nebunului” (între Teleajen și Crasna) iar spre sud - sud – vest culmea Rodilei, despărțită în două de Valea Varbilăului. Între Crasna și Varbilău se află Culmea „Trifoiului”, „Șerban Vodă” și între Varbilău și Doftana culmea „Clăbucet – Păltinețu”. În această zonă predomină livezile cu pruni, meri, peri, nuci, precum și pășunile, fânețele și pădurile. Pe teritoriul județului se intersectează paralela de 45 grade latitudine nordică cu meridianul de 26 grade latitudine sudică.

Istoricul comunei nu este prea cunoscut. Se știe că așezarea ar fi luat ființă între 1513-1520, deci cam în vremea când Neagoe Basarab și-a redactat vestitele sale „Învățături către fiul său Teodosie”, de către un oarecare Ștefan, probabil acel „moș Ștefu” invocat de Iorga. Satul Scurtești apare mai târziu, numele trăgându-se de la un căpitan al lui Șerban Vodă Radu – domnitor al Țării Românești 1601, numit Scurtu, și căruia domnul i-a dăruit locuri aici după venirea sa în țară din Ardeal și luptele de pe Teleajen. O prima știre despre Ștefești avem însă doar în partea a doua a veacului al XVII-lea, când clucerul Hagi Stoian, împreună cu soția sa, Ilinca, ctitorind mănăstirea „Adormirea” din Vălenii de Munte (1680) o înzestrează cu mai multe „moșii întinse printre care și Ștefești” (IPD, I, 43). Dar asta nu înseamnă că Ștefeștii nu erau dinainte de această dată. Un alt document care atestă localitatea datează de vreo jumătate de secol mai târziu. Este vorba de zapisul unui anume Radu Brânzea prin care vindea o funie de loc din satul Ștefești „vătafului Iane oz Izvora za plaiu” la 5 mai 1734 (N. Iorga, Documente de pe Valea Teleajenului, Tip. Datina românească, Vălenii de Munte, 1925, p. 3). Din același veac este și documentul încheiat la 18 febr. 1756, care marchează ieșirea din indiviziune a lui Marin sin Ilinchii ot Ștefești hotărâtă de megieșii „orânduiți din poruncă domnească prin porunca dumnealui Petre vel Stolnic, ispravnic ot sud Saac” (Ibidem, 5). În acest secol, Ștefeștii sunt consemnați și în „memoriile” (1788) generalului Bauer. Mai spre sfârșitul secolului, la 5 febr. 1799, apare o foaie de zestre a „Joiței, fiica lui Mareș Botezatu, care Mareș a fost ginere lui Miclea vătaful, iar Miclea vătaful a fost fiul lui Ene vătaful” în vederea căsătoriei sale cu Panca ot Valeni (strămoșul colonelului Panca, de la care N. Iorga și-a cumpărat casa, astăzi muzeu) și care cuprindea, în afara a nenumărate bunuri și terenuri și „22 stânjeni moșie, în hotarul Ștefeștilor” (Documente de pe Valea Teleajenului Colecția de documente Dumitru I. Brezeanu – Teișani, Muz. de Ist. Ph., f.a. p. 121-125). În veacul următor, Ștefeștii sunt menționați și de Dionisie Fotino în „Istoria generală a Daciei…” (1815), dar apar și în Analele parlamentare din 1831, când se precizează că localitatea nu are decât 42 familii și făcea parte din Plaiul Teleajen al jud. Săcueni (Ecaterina Zaharescu, Vechiul județ al Saacului, În lumina istorică si antropogeografică, Cunoașterea Prahovei, an. I, nr. 1/ian. 1939, p. 84). Referitor la numele satului Scurtești, din lucrarea ”Drumul istoric ascuns de pe plaiul Șerban Vodă” de C. Savulescu, E. Filip, se spune că numele se trage de la un căpitan al lui Șerban Vodă Radu - domn al Țării Românești între anii 1602 –1631, numit Scurtu, căruia domnul i-ar fi dăruit locuri aici, după venirea sa în țară prin Ardeal și după luptele de la Teleajen. Din cele relatate în textul citat se poate trage concluzia că primele case și gospodării din partea de nord a comunei sunt ulterioare anului 1602, când domnul Țării Românești – Radu Vodă, are o strălucită biruință în bătălia de la Ogrețin - Teișani, din 13-14 septembrie 1602, împotriva oștilor moldo - polono - tătărăști conduse de Simion Movilă și de hanul tătar Ghirai. Referitor la această bătălie, se arată că o puternică armată moldo – polono - tătară pătrunde în țară la începutul lui septembrie 1602. Pe 13 septembrie ajunge în Ogrețin, unde este întâmpinată de armata munteană, care avea în frunte pe viteazul Radu – Șerban, prahovean, de fel din Mărginenii Prahovei, alături de care luptau încercații oșteni ai lui Mihai Viteazul, în frunte cu Stroe, Radu și Preda Buzescu. În urma obținerii acestei victorii, domnul răsplătește pe căpitanul Scurtu cu terenurile unde se va face satul Scurtești. Totuși, prima apariție documentară a localității are loc abia în 1831, în Analele parlamentare, unde e adevărat că se precizează că însumează 128 de familii, adică de trei ori populația Ștefeștilor. Atât satul Ștefești cât și Scurtești s-au constituit ca așezări unde vom întâlni atât proprietate boierească dar și proprietatea țăranilor moșneni care trăiau în obști. Într-un alt document scris în 1690, se atestă existența comunei Ștefești în timpul lui Constantin Brâncoveanu 1688 –1714 ca sat care este înscris în condica de venituri și cheltuieli a domnului. Satul plătește dări către domn, alături de satele Chiojd, Starchiojd, Bataca, Ogrețin, Bătrâni, Drajna. Pe lângă plata dărilor avea și îndatoriri militare. Spre sfârșitul secolului al XIX și începutul secolului XX-lea se formează și cea de-a treia așezare a comunei – satul Târșoreni, situat pe partea dreaptă a râului Varbilău. O altă variantă a denumirii comunei Ștefești, puțin probabilă, ar fi că primii locuitori au venit din Ardeal, deoarece în comuna Poiana Sibiului există două vârfuri de munte care se numesc: Șteflești și Pietriceana. Comuna Brebu, care este în apropierea comunei Ștefești, are în componență satul Pietriceaua, deci este de presupus că, printr-o transformare lingvistică, de la Pietriceana a rezultat Pietriceaua și de la Șteflești a rezultat Ștefești. Acum 480 ani, prin această zonă treceau turmele de oi către bălțile Dunării. Cum județul Saac avea poteci larg cutreierate de turme de oi, poate că un păstor ardelean din Șteflești a rămas în județul Saac și a dat numele localității. În perioada interbelică, comuna Ștefești aparținea tot de plasa Varbilău și avea în subordine și satele: Livadea și Scurtești. Locuitorii comunei Ștefești, au participat la evenimentele istorice naționale. Războiul de Independență, primul și cel de-al doilea război mondial au primit tribut de sânge și de la oamenii de pe aceste meleaguri. În primul război mondial, în perioada 1916 – 1918, și-au adus contribuția la apărarea gliei străbune peste 100 de cetățeni ai comunei, care au murit eroic pe câmpurile de la Mărăști și Oituz. Drept cinstire a vitejiei și spiritului de sacrificiu dovedit, soldatul Dobrică Dumitru din Ștefești, căzut în luptele din 1917, a fost distins cu ordinul Mihai Viteazul.
În comună funcționează 4 unități de învățământ, două pentru învățământ preșcolar și două pentru învățământ primar și gimnazial cu 291 de copii înscriși, la care se adaugă 20 de cadre didactice. Școlile au 10 săli de clasă și cabinete școlare, precum și un laborator.
[modifică]Căi de acces

Rețeaua stradală a comunei Ștefești are o structură desfășurată în lungul căilor de comunicație importante și s-a dezvoltat având la bază rețeaua de drumuri comunale, județene și naționale. Principalele drumuri ce trec prin localitate sunt: DJ 216A, DC 14 si DC 15. Rețeaua de drumuri se întinde pe o lungime de 28,0 km din care: modernizate 12,5, pietruite 11,3, de pământ 4,2. Comuna Ștefești leagă satele comunei cu DJ 101 A si cu DJ 102 G prin drumurile comunale DC 14 si DC 15. DC -14 pornește din DJ 101 A (între localitățile Aluniș și Prăjani) – până la Ștefești Km 8+000. DC - 15 pornește de la DJ 102 G (Slănic) – Ștefești (DC-14) are o lungime de 5,4 Km. Intersecțiile dintre drumuri sau dintre străzile comunei sunt amenajate și sistematizate. Transportul de tranzit ocolește comuna Ștefești întrucât este un punct terminus, iar transportul de tranzit se desfășoară pe DJ 101 A si pe DJ 102 G. Transportul în comun este deservit de S.C.T.C. Plopeni pe ruta Plopeni- Ștefești cu lungime de 25 Km și din Varbilău spre ruta Varbilău –Ștefești în lungime de 12 Km. Transportul de călători și de marfă prin C.F.R se face pe ruta Ploiești – Slănic pe lungimea de 45 Km. Cea mai apropiată stație C.F.R. este cea de la Varbilău, la o distanță de 4 Km de la intrarea în comună.
[modifică]Orașe apropiate

15 km pana la Slănic, 17 km pana la Valenii de Munte, 25 km până la Plopeni, 28 km pana la Campina, 46 km până la Ploiești, 60 km pana la Sinaia.
[modifică]Distanțe din centrul comunei

1.DN Văleni – 15 km 2.Benzinăria din Văleni 15 km 3.Gara din Varbilău – 10 km 4.Aeroportul Otopeni– 85 km 5.Capitala 110 km 6.Autostrada București – Pitești – 120 km
Date demografice

Conform ultimului recensământ al populației – 18 martie 2002, populația comunei este de 2543 persoane. Evoluția demografică a com. Ștefești a fost următoarea: în 1872 erau 800 de locuitori, în 1897 – 899, în 1960 – 2077, în 1965 – 2135, în 1970 – 2473, în 1975 – 2624, în 1980 scădea la 2512, iar în 1984 erau 2556 de locuitori. Ocupația lor era pomicultura, creșterea animalelor, iar în a doua parte a sec. XX munca în industrie. În perioada anilor 1970-1990, mulți locuitori au fost angajați în industria județului Prahova. După Revoluție, agricultura și creșterea animalelor capătă din nou o pondere importantă în economia locală dar, în ultimii ani, se observă că forța de muncă migrează către servicii sau spre agenții economici din localitate, alături, bineînțeles, de segmentul navetiștilor. În prezent în Ștefești trăiesc 2500 de persoane din care 400 copii, 100 pensionari și 800 reprezintă populația activă.
[modifică]Infrastructura

Dotarea infrastructurală a zonei este reprezentată prin : alimentare cu energie electrică pe 100% din spațiu, apă potabilă pe 80%, drum asfaltat pe 43%, serviciu de telefonie și internet prin fibra optica. Alimentarea cu apă provine din râul Varbilău. Canalizare – este in faza de proiect. Drumuri – modernizare pe 20 km de drum comunal și pietruirea a 7 km. Gaz - este in faza de proiect. Electricitate – pe stâlpi de beton ; iluminat stradal. Telefonie – Romtelecom, Vodafone, Orange, Cosmote.
Investițiile în curs au ca scop extinderea corpului școlii din Ștefești, în valoare de 3,6 miliarde cu fonduri de la Ministerul Educației ; formarea de punți pietonale – 100 milioane – buget propriu și realizarea unei balastiere. Investițiile în proiect vizează modernizarea rețelei de apă potabilă – 17 miliarde

P R E L U A T DE PE : ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefe%C8%99ti