Biserica "Sf. Vineri" - Domnească mică (Târgovişte) | biserică, ortodox

 biserică, ortodox

Ctitorie a lui Vlad Călugărul şi a soţiei sale Smaranda, biserica "Sfânta Vineri" este singurul monument cunoscut pânâ în prezent în arhitectura Ţării Româneşti datând de la mijlocul secolului al XV-lea (1571), păstrat în formă primară pânâ astăzi.
muzee-dambovitene.ro/biserica-sfanta-vineri/

"Targoviste Monumente istorice si de arta", Cristian Moisescu, Editura Meridiane, Bucuresti, 1979:
Biserica "Sf. Vineri", sau biserica mica domneasca, a fost construita la mijlocul secolului al XV-lea si reparata in 1517 de clucerul Manea Persanu.
La sfarsitul secolului al XVI-lea, o data cu marirea Curtii domnesti, zidul care imprejmuia biserica, a fost legat cu masivul zid de incinta al Curtii domneasti, fiind astfel inclusa in complexul acesteia.
In 1712 un incendiu a distrus biserica si o parte a Curtii domnesti. Reparatiile facute din porunca lui Constantin Brancoveanu au cuprins si lacasul.
Alte reparatii au fost intreprinse in 1731-1732, cand Serban Fusea a refacut si zugravit proscomidia, dupa cum rezulta dintr-o inscriptie purtand aceasta data.
In 1803 biserica "Sf. Vineri devine metoh al manastirii Dealu si se fac transformari radicale. S-au facut unele modificari ale sistemului de boltire si s-au demolat zidurile interioare, pentru a mari spatiul. Laturile pridvorului s-au inchis si s-a practicat deschiderea unui gol de usa in partea de sud a naosului, unde se afla in prezent montat ancadramentul din 1517.
In anii 1850-1852 au fost realizate noi lucrari de reparatie si amplificare din initiativa paharnicului Nicolae Bratescu.
Biserica de plan triconc, are un pridvor alcatuit din trei arcade din zidarie groasa ce a sustinut odinioara o turla, asa cum o dovedeste zapisul din ianuarie 1804, al lui Gheorghe pietrarul catre Dionisie Lupu, egumenul manastirii Dealu.
Turla situata pe naos, este sprijinita pe patru arce semicilindrice, doua longitudinale si alte doua transversale.
Fatadele sunt decorate cu firide, subliniate la partea superioara cu elemente din ceramica smaltuita, avand forma unor mici discuri cu picior.
Absidele sunt subliniate in ax de firide mai inalte. Firida centrala a absidei altarului, ceva mai inalta decat celelalte, are sub arhivolta inca un arc, marginit, ca si arcul mai mare in care este cuprins, de discuri smaltuite.