Troianul de la Niculițel

 loc istoric, sit arheologic, fortificaţie, medieval, historical marker (en), earthwork (archaeology) (en), obiectiv istoric, historic site (en), historic ruins (en), curtain wall (fortification) (en)

Valul de pămînt / Circumvalația de la Niculițel este alcătuit dintr-o incinta exterioara, un sistem de fortificații interioare și o linie de apărare median. Incinta exterioara este constituit dintr-un val care înconjoară satul Niculițel, sat amplasat într-o depresiune, delimitat de dealuri înalte, cu o singură deschidere pe latura de nord. Cu un perimetru de 27 km, valul închide o suprafață aproape triunghiular de circa 48,3 km.p. În cea mai mare parte a sa, traseul valului urmează colinele din jurul satului. Sistemul de fortificații interioare se compune din patru fortificații, protejate de valuri similare cu valul exterior: fortificația de pe dealul Cetățuia, situat în partea de sud-vest, la nord-vest se află „Cetatea Florilor”, a treia fortificație se află la nord-est în punctul „Gurgui” iar cea mai mic se află în mijlocul fortificației i este denumit „Malko Kale”. Primele trei fortificații aveau rolul de a apăra câte una din laturile și căile de acces ale sistemului de fortificații. Alte două valuri, unul spre sud-est iar cellalt spre nord-vest, traversau interiorul circumvalației, alcătuind o linie median de apărare. Conform observațiilor lui P. Diaconu, valul de la Niculițel constituia centrul unui larg sistem de fortificare a regiunii gurilor Dunării, sistem care mai cuprindea valul mic de pământ dintre Axiopolis și Tomis la sud, valul de la Prut la limanul Conduc, spre nord și valul de la Tulucești la vest. În cadrul acestui sistem, valul de la Niculițel era datat în secolele VII - VIII, fiind ridicat „în folosul bizantinilor de către o populație clientelară”.