Mormântul preotului ziarist GRIGORE CONSTANTINESCU (1875-1932) (Năpădeni)

 biserică, muzeu, monument

Aici se află Mormântul preotului ziarist GRIGORE CONSTANTINESCU (1875-1932)

Născut pe data 15 februarie 1875, in Iasi, in familie de preot, decedat la 7 aprilie 1932, in Napadeni jud. Balti.
Studii la Seminarul "Veniamin" din Iasi (1888 - 1896) si la Academia duhovniceasca din Kiev (1897 - 1902)
Translator la Consulatul roman din Odessa (1904 - 1906)
Primul Profesor de Limba romana la Seminarul teologic din Chişinău si Scoala eparhiala de fete (1906 - 1918)
Secretar de redactie al revistei "Luminatorul" (de la 1 ian. 1908)
Secretar al tipografiei eparhiale (din 1909)
Redactor si director al ziarului "Glasul Basarabiei" (1913 - 1914) - toate la Chisinau
Preot la catedrala arhiepiscopala (1918 - 1919), apoi preot paroh in Napadeni (1919 - 1932)
A publicat numeroase articole in:
- "Basarabia"
- "Luminatorul"
- "Glasul Basarabiei" si alte periodice, toate in Chisinau, militand pentru unirea Basarabiei cu Romania si pentru "romanizarea" vietii culturale si bisericesti din aceasta provincie
- A a publicat o serie de brosuri cu continut moralizator traduse din ruseste.

Preotul Grigorie Constantinescu. — S'a stins din viaţă, pe ziua de 7 Aprilie, in satul Năpădeni, unde a preofit 13 ani, preotul Grigorie D. Constantinescu, unul din harnicii lucrători pe tărâmul cultaral românesc în Basarabia. Născut la Iasi, în 1875, şi-a făcut studiile la Seminarul teologic de acolo şi apoi din îndemnul şi cu binecuvântarea mitropolitului Moldovei — Iosif Naniescu (basarabean de origine) a plecat la Chiev, iar după absolvirea Academiei Teologice, a venit în Basarabia, unde a şi rămas, angajându-se cu scrisul la prima gazetă moldovenească din Chişinău — „Basarabia" şi la „Luminătorul". Tot atunci a devenit professor de limba română ia Seminarul Teologic şi la şcoala Eparhială de fete şi secretar de redacţie la Tipografia Eparhială, însărcinat cu facerea co-Tecturelor pentru cărţile bisericeşti — o muncă foarte importantă în opera de tipărire a cărţilor. Din anul 1913, a început să editeze gazeta săptămânală în limba moldovenească „Glasul Basarabiei", care a trăit mai bine de un an.
Fire sociabilă şi povestitor bun, răposatul a legat prietenii cu lumea moldovenilor din Basarabia, stăruind oriunde ajungea să vorbească despre cultura românească, despre necesitatea introducerii limbei moldoveneşti în şcoală, despre legăturile istorice cu Moldova lui Ştefan cel Mare şi despre unirea moldovenilor basarabeni în vederea apărării intereselor lor. Darul său de povestitor, răposatul l'a dovedit şi în acele înseninări şi memorii pe care le-a scris si care, împreună cu articolele sale din „Basarabia", „Luminătorul" şi „Glasul Basarabiei", ar merita să fie scoase în volum.
In anul 1919, răposatul s'a preoţit şi în calitatea sa de paroh al Năpădenilor a lăsat în urma sa regrete eterne printre moldoveni dela codru. Biserica pe care o slujit-o cu cinste şi neamul pe care l'a iubit cu devotament, vor trebui să'l pomenească ca pe un vrednic fiu, sărind întru îngrijirea celor zece copii care au rămas în seama sărmanei văduve a celui ce a fost Grigorie teologul Constantinescu.

Tipărit din Revistă lunara “Viaţa Basarabiei”
Din ANUL I. No.4 Aprilie 1932