Eftimie Murgu

Romania / Caras-Severin / Eftimie Murgu /
 sat, moară de apă, loc interesant, Patrimoniu Mondial UNESCO
 Încarcă o fotografie
AICI (PE VALEA RUDARIEI)SE GASESTE CEL MAI MARE PARC MULINOLOGIC DIN EUROPA,ATESTAT INCA DIN VREMEA DACILOR(SEC.II-III D.Hr.)CU NUME PASTRATE INCA DIN TIMPURI DE MULT APUSE (Moara Măxinoanea, Moara Vămulea , Moara Hambaroane, Moara Popească, Moara Firizoane, Moara „Îndărătnica Nouă”, Moara „Îndărătnica Mică”, Moara Pațaoanea, Moara Trăiloanea, Moara Daciconea, Moara de la Tunel s.a.)
Astfel una din legendele locului"Legenda dăinuirilor" spune că dacă îţi potriveşti ceasul după porunca naturii şi vei petrece o noapte într-una din cele două mori Îndărătnica, în timp ce moara merge în gol, dimineaţa te trezeşti întinerit, deoarece piatra morii macină timpul îndarat.
În "legenda Svinecei" se spune că demult la moara Roşoanea, înspre noaptea de Sânzâiene, când printre oameni cobooară duhurile bune, dar şi cele rele, măcina o fată foarte frumoasă, iar un moş care trecea pe-acolo şi care se transformase în vârcolac datorită unei monede blestemate, a necinstit - o după care a ucis-o. Continuarea legendei spune că pe vale cobora zâna cea bună şi văzând atata cruzime îl transformă pe moş în lup, blestemându-l "să nu poţi deveni om până nu sapi cu ghearele şi cu dinţii pe sub stânca pe care stai, un tunel la capătul căruia să construieşti o moară la care tu să nu ai rând niciodată". Pe partea râului unde se întamplase grozăvia, a rămas un loc pietros pentru totdeauna. Părinţii, în căutarea fetei, au pierit îngheţaţi pe stâncile Rudăriei; primăvara, în locul unde au urcat cei doi au apărut stâncile Adam şi Eva, unele din cele mai frumoase stânci din Banat.
Pe lângă legendele cu o istorie mai îndelungata, există şi "ciudăţenii" din zilele noastre privitoare la mori. Astfel că la moara Tunel, a fost adus preotul, acum 30 de ani, să alunge spiritele rele. De când se încuiaseră accidental patru capre înăuntru, fiind găsite dupa cinci zile în cea mai bună stare, în acel loc se auzeau noaptea tot felul de zgomote, ţipete de petrecere, glasuri de femei, icneli şi mugete înfundate, viori şi trompete, tropot de cai, tălăngi şi muzici de patefon. Nimeni nu mai îndrăznea să macine la moara de-acolo. O altă povestioară spune că: un rândaş după ce şi-a umplut sacul cu făină de la moara Îndărătnica (a cărei roată se învârteşte în sens invers acelor de ceasornic), a plecat acasă, unde a găsit boabele întregi, de n-a mai avut linişte cu nevasta câteva zile, fiindcă femeia îl bănuia că nici nu dăduse pe la moară.”

Obiceiurile localnicilor din "satul cu mori", primite cu sfinţenie de la înaintaşi, se mai păstrează şi astăzi. Un obicei cu funcţie socială bine definită este Lunea Cornilor, care are loc în fiecare an la începutul primăverii (la Zăpostât). Cu ajutorul măstilor este reconstituită nunta, cu toate momentele ei : logodna, cununia, strigarea darului, alaiul care străbate satul de la casa miresei la cea a mirelui. Strigarea darurilor este o satiră prin accentuarea pănâ la grotesc a defectelor personajelor.

"TOCMA CORNILOR"-VALEA ALMAJULUI(TRADITII DACO-GETICE)

unul din cele mai vechi obiceiuri romanesti de pe valea Almajului ce coincide cu ''Lasata secului'' sau ''Zapostitul''. ''Tocma cornilor'' reprezinta parodia unei nunti, participantii (barbati) imbracati in costume populare, colinda satul pe ulitele principale insotiti de renumita fanfara din localitate si de sateni.


www.youtube.com/watch?v=5vttzAXnpBo

LUNEA CORNILOR

Cele 22 de morile sunt deţinute “în devălmăşie”, la fel ca strungile de oi şi pă-şunile, iar sărbătoarea măsurarii laptelui - "smâlzaul", este un alt tradiţional obicei întalnit în tot Almăjul. "Negeia", în care toată comunitatea locală se adună pentru sărbătoarea satului şi pentru jocul popular ( hora, ardeleana, joc de doi, joc de brâu)
Oraşe în apropiere:
Coordonate:   44°52'44"N   22°5'39"E

Comentarii

  • Complexul mulinologic de la RudăriaÎn fosta localitate Rudăria (astăzi Eftimie Murgu), lângă localitatea Bozovici, în Banat, există cel mai mare complex munologic din sud-estul Europei. Localitatea este așezată pe pârâul Rudărica, un afluent al Nerei. Pe Valea Rudăriei, în anul 1772 au existat opt mori, iar din 1874 până în 1910 au existat 51 de mori. Inundațiile din acea primăvară au luat 28 dintre ele. Localnicii le-au refăcut pe unele, iar pe altele le-au abandonat. Toate morile au fost protejate de câte o stâncă masivă și sunt funcționale. La una, pentru a redirecționa apa, oamenii au săpat cu dalta și ciocanul un tunel prin munte, înalt de doi metri, lat de un metru și jumătate și lung de aproape 30 de metri. La început, roțile morilor au fost din lemn, apoi, în anii 1980, din metal. Practic, acestea sunt acționate de forța apei. Lagărul care susține mișcarea de rotație este din cremene albă. În 24 de ore, o moară a măcinat o cantitate de 130 de kilograme de făină. După revoluția din 1989 morile de la Rudăria au fost lăsate în paragină. Acum mai sunt doar 22, dintre care 13 în comună și nouă, în apropiere. Ele au fost introduse în patrimoniul național și se află sub atenta supraveghere a Muzeului „Astra" din Sibiu. Specialiștii de la Sibiu au reușit printr-o finanțare europeană să recondiționeze morile în perioada septembrie 2000 – februarie 2001, acestea constituind cel mai mare complex mulinologic din sud-estul Europei.[2] Finanțarea proiectului a fost asigurată prin EUROART – fondul cultural european pentru România finanțat de Uniunea Europeană.[3] Acum este vorba de un ansamblu alcătuit din 22 de mori de apă cu roată orizontală, construcții din lemn de dimensiuni reduse, utilizate pentru necesitățile de măcinare de cereale ale comunității.[4] Și astăzi rândașii (de la rând) folosesc și întrețin în sistem asociativ morile de apă. O moară aparținea mai multor familii, care aveau pe rând dreptul să o folosească. O zi pe lună moara era oprită pentru întreținere, operațiune la care toți rândașii erau obligați să ia parte. În condițiile actuale comunitatea locală nu mai are nevoie de întreaga putere de măcinare a morilor și se încearcă adaptarea obiceiului descris pentru a folosi mai puține mori odată (folosirea morilor prin rotație).[5] Morile au la bază o arhitectură vernaculară tradițională asemănătoare sistemului Kaplan, cu roată orizontală și ax vertical. Pentru că râul nu are debitul foarte mare localnicii au construit mici baraje pentru a asigura fluxul de apă necesar funcționării morilor.[6] Situl este înscris în Lista Monumentelor Istorice din Romania ca obiectiv de valoare națională - grupa valorică A.[7] Autenticitatea sistemului constructiv tehnic este păstrată în întregime. Unele roți și jgheaburi au fost înlocuite, încă din anii 80, cu elemente metalice perfect similare, din motive de eficiență în exploatare.[8]
Acest articol a fost modificat ultima dată acum 12 ani