Uzina de reparat vagoane ROVA (1973- 2009)

Romania / Teleorman / Rosiori de Vede /
 Încarcă o fotografie
Uzina de reparat vagoane Rova S.A., Roşiorii de Vede, închisă în 2009; evoluția numărului de salariați: 4.000 (în 1989)- 2.000 - 400 (în momentul închiderii); au mai rămas câțiva paznici, până când se va termina integral vinderea la fier vechi [oct. 2012].
Oraşe în apropiere:
Coordonate:   44°4'17"N   24°59'12"E

Comentarii

  • Vagoane de marfa
  • Inaugurata in 1973
  • dusă "pe apa Sâmbetei"... vezi mai sus
  • Pentru o informare corecta: Cetatea Cazacilor se afla in vatra stravechiului Russenart (azi denumit impropriu mun. Rosiorii de Vede), in apropierea fostei uzine de vagoane (material rulant) ROVA si reprezinta ceea ce a mai ramas din fabuloasa cetate geto -traca Arcinna sau Artina. Prima atestare documentara a municipiului dateaza din sec. ll e.n., cand pe una din hartile lui Ptolemeu apare sub denumirea de Pirus - Orasul Perelor. Ulterior, o data cu trecerea popoarelor migratoare, bulgarii, din care o parte s -au statornicit aici, au adaptat denumirea latina la graiul slavon, folosind cuvantul "GRUSI' - Pere. Treptat, aceasta denumire este adoptata si de populatia locala, care, pentru o pronuntie mai usoara in limba romana elimina "G" initial ramanand numele de RUSI. Ulterior, odata cu migratia popoarelor de origine germana spre Europa Centrala, o mica parte ramanand totusi sa traiasca in acest oras, cuvantul RUSI a devenit Russen, pluralul in limba germana. In 1385, la cea de -a doua atestare documentara clara a actualului municipiu, apare numele de RUSSENART (care era oras vechi"), prin adaugare sufixului ART, de la stravechea cetate Artina (denumita si Arcinna) de pe Limes Transalutanus, preluata si intarita de romani spre a apara orasul ce se dezvoltase in continuarea acesteia, intre dealurile molcome ale raului Vedea (apa vanata). Actualul municipiul Rosiorii de Vede (denumirea corecta ar trebui sa fie MUNICIPIUL RUSSENART) reprezinta asadar unul din cele mai vechi orase -cetati aflate pe teritoriul Romaniei, cercetarile ulterioare (de la Albesti, Peret si Dulceanca) proband faptul ca acesta dateaza de fapt din sec. lV i.H.
  • Înfiinţată în anul 1948 ca Centrul de Reparat Tractoare, unitatea a parcurs în cei peste 50 ani de activitate mai multe etape de dezvoltare, construind şi punând în funcţiune capacităţi de producţie specifice fabricării de piese de schimb pentru tractoare şi maşini agricole, maşini şi utilaje specifice sectorului zootehnic, utilaje de transport şi maşini agricole de lucrat solul. Principalele repere în evoluţia societăţii sunt: - 1948 – înfiinţarea unităţii ca Centrul de Reparat Tractoare, cu 102 angajaţi din care 54 muncitori, amplasamentul fiind în Piaţa Gării nr. 12; - 1957 – intră în funcţiune o altă hală de producţie la noul sediu din Calea Oltului, nr. 61. Prin această extindere s-a permis creşterea numărului de reparaţii capitale la 600 unităţi/an şi o producţie de piese de schimb de 700t/an; - 1972 – întreprinderea îşi dezvoltă capacitatea de producţie, prin construirea unei noi hale de 6500 m.p. şi începe producţia de utilaje destinate formelor zootehnice. Tot în acest an are loc procesul de asimilare al cabinelor de rezistenţă destinate tractoarelor de 65 C.P. şi 45 C.P.; - 1975 – se toarnă prima „şarjă” de oţel în cadrul secţiei turnătorie, secţie construită special pentru asigurarea cu piese turnate din fontă şi oţel a societăţilor din cadrul Ministerului Agriculturii. Până în anul 1989, unitatea şi-a diversificat producţia devenind furnizor unic pentru unele produse cum ar fi: cabina pentru recoltat furaje verzi şi combine pentru tractoare. În 1990, Intreprinderea Mecanică pentru Agricultură Roşiorii de Vede s-a transformat în societate comercială pe acţiuni – S.C. „Recmas” S.A. aceasta fiind organizată în baza H.G. 1262/12.12.1990, prin preluarea integrală a patrimoniului fostei I.M.A. Roşiorii de Vede. După 1990, în paralel cu dezvoltarea activităţii de producţie, s-a desfăşurat şi activitatea de concepţie şi proiectare a produselor proprii, prin elaborarea primei „şarje” din aluminiu, în iunie 1992, iar în anul 1996 s-a trecut şi la execuţia de segmenţi. Blocajul existent în economie, a generat mari greutăţi financiare unităţii, iar în anul 1998 a fost privatizată, considerându-se că este cea mai bună cale de a se evita falimentul. Noul proprietar nu a făcut nimic pentru a salva unitatea, care intră în faliment şi este lichidată în anul 2004. În acest fond arhivistic putem găsi: proiecte tehnice, dări de seamă contabile şi de producţie, bilanţ şi grafice de livrări utilaje, planuri de investiţii, corespondenţă, documentaţia de privatizare, contracte colective de muncă, etc. Fondul arhivistic „S.C. Recmas S.A. Roşiorii de Vede” a fost supus operaţiunilor arhivistice de ordonare şi inventariere. Documentele au fost ordonate cronologic şi inventariate cu număr de la 1 – n pe toată perioada. Arhivele Nationale ale Romaniei 2 Prin informaţiile pe care le conţine, fondul arhivistic „S.C.Recmas S.A. Roşiorii de Vede” îmbogăţeşte fondul documentar al Direcţiei Judeţene Teleorman a Arhivelor Naţionale şi scoate în relief puternicele investiţii făcute de statul român pe segmentul de mecanizare a agriculturii. Sursa: Arhievele Nationale TR
  • Scuze, comentariul de mai sus vizeaza RECMAS / IMAIA.
  • Arata toate comentariile
Acest articol a fost modificat ultima dată acum 8 luni